George Enescu şi Maria Cantacuzino, o iubire plină de „febră şi pasiune”
Celebrul compozitor român a trăit o poveste de iubire tumultoasă cu frumoasa Maria Cantacuzino, care a rămas în istorie ca prinţesa nefericită şi neînţeleasă, iubită şi înşelată, instabilă emoţional.
Maria Cantacuzino a devenit prinţesă la 18 ani, în urma căsătoriei cu prinţul Mihai Cantacuzino. La scurt timp după căsătorie, ea şi-a dat însă seama că nu era bărbatul pe care îl visase. Acesta avea multe aventuri conjugale, iar în 1905, l-a prins în patul surorii sale, Nellie. Cei doi nu au divorţat, de dragul copiilor, dar fiecare şi-a găsit „refugiul” în braţele altor persoane.
George Enescu, vrăjit de prinţesă
Maria Cantacuzino l-a cunoscut pe George Enescu în 1907. Cei doi au erau destul de apropiaţi, iar din 1914 au devenit iubiţi.
Prinţesa l-a numit Pynx şi l-a descris astfel în memoriile sale: „Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient... Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa”.
George Enescu a fost iremediabil atras de Maria Cantacuzino, povestea lor de iubire fiind descrisă de compozitor ca una plină de „febră şi pasiune”.
Iubirea lor a fost marcată de geloziile Mariei, mai ales în perioadele în care compozitorul era plecat în străinătate.
Enescu i-a făcut cadou iubitei sale”Vila Luminiş” de la Sinaia. În acest loc, compozitorul a creat opera ”Oedip”, despre care se spune că i-a fost dedicată prinţesei iubite.
După moartea soţului său, Maria Cantacuzino a trăit o intensă poveste de iubire cu Nae Ionescu. După ce acesta a părăsit-o, prinţesa a avut o depresie şi şi-a turnat acid sulfuric pe faţă, rămânând cu o cicatrice. Vestea a ajuns şi la urechile lui Enescu, care încă o mai iubea. Acesta i-a fost alături şi a internat-o la un sanatoriu din Viena.
După ce şi-a revenit, Enescu a luat-o de nevastă, în 1937. Soţii Enescu au părăsit ţara în 1939. Au revenit pentru scurt timp după război, pentru a pleca apoi, definitiv, în 1946. S-au stabilit la Paris, unde Enescu şi-a întreţinut familia din concertele şi cursurile susţinute.
