Marchizul de Sade, aristocratul obsedat de plăceri carnale
Celebrul marchiz, căruia îi „datorăm” cuvântul sadism, a avut o viaţă închinată desfrâurilor erotice duse la extrem, multe dintre acestea fiind descrise în cărţile sale. Marchizul de Sade şi-a satisfăcut poftele carnale în cele mai chinuitoare moduri în cadrul unor orgii organizate chiar de el.
Pe numele său real Donatien Alphonse-François, marchizul de Sade s-a născut în 1740, într-o familie franceză bogată. Interesul faţă de desfrânare l-a manifestat încă din tinereţe, având experienţe erotice cu diverse prostituate. Nevoit să se însoare cu o femeie pe care nu o iubea, marchizul şi-a exprimat în toate operele opoziţia faţă de instituţia căsătoriei. Cu toate acestea, soţia i-a fost alături în scandalurile în care a fost implicat.
La doar 23 de ani a fost întemniţat din cauza comportamentului său sexual deviant. De altfel, şi-a petrecut, de-a lungul vieţii, 27 de ani în 11 închisori.
În 1772, a fost condamnat la moarte pentru sodomie şi uz de droguri, pedeapsa fiindu-i însă ridicată. După ce a fost încarcerat la Vincennes, a reuşit să scape cu ajutorul soţiei sale. A ajuns şi la celebra Bastilia. Din 1774 şi până în 1790, a stat în închisoare, unde şi-a conceput controversata operă. Soţia sa este cea care i-a adus instrumentele de scris şi cărţi.
În 1791 apare „Justine”, urmată de „Filosofia în budoar”. Lucrarea „Cele 120 de zile ale Sodomei” a fost descoperită în 1904. Operele sale explorează sexualitatea într-un mod tenebros, cu conexiuni între sex, crimă şi înclinaţii distructive.
A ajuns şi la sanatoriu, unde a pus în scenă piese de teatru cu conţinut erotic. Până la moarte, marchizul de Sade „a fost o combinaţie remarcabila de viciu şi virtute, crimă şi onoare, ură şi dragoste”, informează historia.ro.
Foto: historia.ro
