Ce credea îndrăgita actriţă Stela Popescu despre divertismentul TV: „Audienţa creşte cu proştii care se uită la orice prostie“
Stela Popescu a încetat din viaţă în urmă cu mai puţin de trei ani, însă continuă să trăiască în amintirea publicului. La mormântul actriţei, de la cimitirul Cernica, oamenii lasă şi acum flori şi candele, dovadă că Stela Popescu rămâne „regina revistei româneşti“.
Fiica adoptivă a acriţei ajunge mai rar la mormântul Stelei Popescu, după cum relatează click.ro, deşi a moştenit de la aceasta mai multe case.
„Dacă ai norocul să faci ceea ce-ţi place, viaţa este mai uşoară, nici nu simţi efortul pe care trebuie să-l depui, nu simţi oboseala. Soţul meu câteodată se enerva, mă întreba cum de nu sunt obosită după o săptămână în care jucam şapte, opt spectacole în Bucureşti şi alte două-trei în provincie. Dar pasiunea e cea mai mare forţă care poate călăuzi un om. Am călătorit cu trenuri cu gheaţă la ferestre, am jucat în săli unde spectatorii aveau cojoacele pe ei, dar eu n-am urcat pe scenă cu cojocul pe mine! Când vedeam lumea stup acolo, oameni fericiţi, cum dracu’ să nu mă încarc, să nu mă bucur? Am muncit, am îndurat, dar am ştiut întotdeauna pentru ce. Am făcut bani, mi-am ridicat repede casa, m-am bucurat toată viaţa de ea“, declara actriţa într-un interviu.
Totuşi, publicul pe care l-a iubit atât de mult nu o uită. Stela Popescu avea 81 de ani când a murit şi o viaţă dedicată actoriei.
„Lumea crede că eu sunt ambiţioasă, dar eu am luat ce mi-a oferit viaţa şi cam atât. Am avut şi calitatea de a place oamenilor, adică oamenii au avut nevoie de mine, de energia mea, cum s-ar spune şi toate mi-au venit de-a gata. Nu m-am zbătut pentru un repertoriu de categoria zero, asta-mi reproşez! Eu am mers pe partea mai uşoară pentru mine, am acceptat să fac teatru de revistă, dar să ştii că sunt actori mari care nu pot face asta, nu se pot acomoda, se sperie. Pare uşor, dar puţini pot face faţă nebuniei teatrului de revistă“, declara actriţa într-un interviu.
Chiar dacă a urcat pe scenă până înainte de a muri, actriţa regreta că oamenii veneau tot mai rar la teatru, preferând, în loc, divertismentul facil oferit de televiziune.
„Viaţa e grea, iar oamenii, preocupaţi de ziua de mâine, au mai puţină disponibilitate de a veni la teatru. Apoi, mai este şi televiziunea, pe care lumea o alege de multe ori în detrimentul culturii, pentru că este cel mai ieftin mijloc de divertisment. Oamenii aproape că au uitat că există acest mod de a-şi înfrumuseţa viaţa, sufletul, mintea.
Pe vremuri erau spectacole de calitate, astăzi actorii spun bancuri, divertisment de o calitate îndoielnică. A pătruns un soi de amatorism, cras, în ideea că aşa se face comedia spontană. Nu oricine poate spune lucruri spontan şi lumea să râdă. Poate Florin Piersic să reuşească, restul... Porcăriile stârnesc pe oricine să râdă, dar ele sunt o miză greşită în divertisment. Divertismentul a ajuns pe o treaptă foarte joasă, nu se mai scriu texte bune, se pun în scenă tot felul de idioţenii. Eu vorbesc acum despre divertisment.
Părerea mea este ca televizor se uită oamenii care n-au ce face, care n-au nicio conduită, nu muncesc, nu au niciun ţel în viaţă. Ei gustă prostiile şi aduc audienţa pentru televiziuni. Cu asta creşte audienţa, cu proştii care se uită la orice prostie! Media trebuie să şi educe, eu aşa consider. Nu e voie să emiţi în eter şi să spui prostii, chestii aşa, aiurea-n tramvai! Nimeni nu se gândeşte că din modelele arătate va ieşi o generaţie stricată! Sunt mulţi oameni care iau televiziunea ca pe o şcoală sau ca pe o biserică din păcate, şi atunci oamenii de media nu au dreptul să-şi bată joc. CNA-ul nu poate face faţă, dacă ar fi să amendeze toate prostiile, nu s-ar mai face nimic“, mărturisea ea.
Despre spectacolele moderne, îndrăgita actriţă spunea că sunt în detrimentul teatrului: „Acum se joacă chestii care ar fi trebuit să se joace înainte, când exista cenzura, dar asta este în detrimentul teatrului cumva, căci multe sunt deja depăşite. Dacă nu s-au putut realiza la timp, de ce trebuie să se mai joace acum? Nu cred în teatru fără spectatori. Regizorul, actorul şi spectatorul trebuie să se întâlnească cumva, iar piesele care nu ajung la inima publicului, pentru că nu sunt înţelese, ar trebui scoase. Înainte au fost spectacole de câte 700-800 de reprezentaţii pentru că oamenii le pricepeau, aveau nevoie de ele...“
„Mie îmi place să fac roluri de compoziţie, nu-mi place să joc femei frumoase. Poate şi pentru că n-am crezut niciodată în frumuseţea mea. Nu mă omor după mine, nu mă iubesc foarte tare. Am preferat-o încă din studenţie pe Chiriţa în locul Andromacăi şi aşa am ales de-a lungul carierei mele, timp de peste 55 de ani. Îmi place viaţa mea, am avut mare noroc, în ciuda greutăţilor cu care s-au confruntat ai mei, a pierderilor, am avut şansa să câştig din ceea ce iubesc cel mai mult. Vreau să fac teatru până în ultima zi a vieţii mele! Îmi place, deci, personajul Stela Popescu“, mai spunea actriţa despre rolurile sale preferate.
