Croitoria, o profesie pe cale de dispariţie, dar "greu de ucis"
Sufocat de buticuri, supermarketuri, farmacii şi sedii de bănci, Bucureştiul mai păstrează totuşi şi ceva din amprenta trecutului, unele locaţii părând că au fost conservate într-un spaţiu vetust şi atemporal.
Un astfel de loc este şi atelierul de croitorie din strada Eforie nr. 2,acolo unde două doamne luptă vitejeşte cu trecerea implacabilă a timpului. Izolate şi prăfuite,uitate parcă de vreme,vechile ateliere meşteşugăreşti,atâtea câte au mai rămas,încă sunt o dovadă că micile meserii mor greu sau,în orice caz,refuză să se predea. Rând pe rând,numeroase ateliere de croitorie,cizmărie,reparaţii televizoare,reparaţii ochelari ş.a.m.d. au cedat presiunilor timpului şi modelor-care oricum sunt trecătoare-,devenind spaţii pentru orice altceva.
Am intrat în atelierul de croitorie de pe strada Eforie cu rezerva omului modern,dominat de imaginea opulentă a magazinelor de "ţoale" care oferă orice,oricând,fără să ne putem închipui că oamenii mai apelează încă la astfel de servicii. Plini de această prejudecată,am găsit dovada că meseria de croitor nu are nevoie de resuscitare,pentru că este vie şi aparent profitabilă. Pe masa din stânga,numeroase comenzi îşi aşteptau rândul,iar cele două croitorese nu au întrerupt niciun moment lucrul cât au stat de vorbă cu noi.
