Edith Piaf, un destin agitat
„Este incredibil! Este ceea ce am aşteptat! Este nemaipomenit! Este despre mine! Este viaţa mea, este despre mine. Acestea au fost cuvintele „copilului Parisului“, Edith Piaf, imediat după ce a auzit pentru prima oară piesa compusă pentru ea, „Non, je ne regrette rien!“
A cunoscut şi trăit sărăcia,s-a ridicat,şi-a umilit duşmanii,s-a lăsat măcinată de alcool şi de amoruri de o noapte.
Din mizerie...
A început să cânte pe străzi. A trăit şi simţit sărăcia până în măduva oaselor. S-a identificat cu amărâţii periferiilor. A întins mâna trecătorilor şi a cerut un ban de pâine. O fiinţă mică,slabă,bolnăvicioasă „palidă,ciufulită,cu pulpele goale,înotând într-o haină ruptă în coate,lungă până la glezne“ (după cum se autodescrie) a îndurat umilinţe şi înjurături şi puţini i-au întins o mână de ajutor.,,Aceste cabarete,în care lumea se hrănea cu icre negre şi cu şampanie-nu-mi închipuiam că acolo se consuma altceva-aparţineau unui univers din care erau excluşi cei ca mine”,scrie în cartea sa autobiografică,Edith Piaf,,,În vârtejul norocului.
...s-a ridicat o stea
Anii 50 sunt anii de glorie ai „Privighetorii“. Copilul trist al Parisului cunoaşte în sfârşit succesul:concerte explozive,aplauze îndelungate minute întregi,cântece care devin succese peste noapte şi lumina unor reflectoare care-i fuseseră până atunci străine. Dar este şi perioada în care apelează la tratamente de dezintoxicare. Când se întoarce din convalescenţă,un compozitor francez îi dăruieşte melodia sufletului ei:„Non,je ne regrette rien!“,cu care-şi identifică propriul destin.
Un geniu vizibil
Prietenul ei,Jean Cocteau i-a dedicat câteva rânduri,încercând să surprindă sufletul neobosit al privighetorii:„Priviţi această făptură gingaşă,cu mâini ca ale şopârlelor din ruine. (…) Edith Piaf,ca şi privighetoarea care rămâne nevăzută pe ramura ei,devine invizibilă. Rămâne din ea doar vocea care creşte,se înalţă,i se substituie treptat,înlocuind triumfătoare mica făptură timidă. Din această clipă geniul lui Edith Piaf devine vizibil.”
