INTERVIU Juraţii „MasterChef“

I-ai cunoscut pe cei trei juraţi ai emisiunii de la Pro TV în exerciţiul funcţiunii, în bucătăria „MasterChef“. Noi am vrut să aflăm cum sunt în afara ei, în puţinul timp liber pe care-l petrec alături de familie şi de prieteni.

Sorin Bontea

Mini CV:  Mi-am început cariera pe la 16 ani,dar pasiunea pentru gătit o aveam de mic. Mama a fost bucătăreasă,deci microbul se moşteneşte cumva. Am început de jos,ca toţi cei care îmbrăţişează această meserie. La început,am curăţat tone de cartofi şi de ceapă.

Treptat însă,m-am făcut remarcat,am prins experienţă,eram dornic să învăţ. Am lucrat la Minion,unde mi-am început cariera,era pe Calea Victoriei,apoi am lucrat o perioadă ca bucătar şi în armată. A urmat restaurantul Nan-Jing la Hotel Minerva,restaurant cu specific chinezesc,era singurul din Bucureşti pe vremea aceea.

Apoi,am plecat pe vase de croazieră,unde am gătit pentru turiştii pasageri. Acolo mi-am desăvârşit abilităţile de bucătar. Am trecut şi prin experienţa unui restaurant în provincie,până când am ajuns la Radisson ca Chef al restaurantului Prime &Sea Food. Fiecare pas în cariera a fost o realizare,faptul că am ajuns în top este o realizare,dar poate cea mai importantă este faptul că am ajuns în juriul „MasterChef”.

Când v-aţi dat seama că vreţi să deveniţi bucătar?

La 16 ani,când m-am angajat prima dată. Am ştiut de cum am intrat într-o bucătărie profesională că asta e meseria pe care vreau s-o fac.

Cine v-a fost model la începuturi?

N-am avut un model anume. Am luat câte ceva de la toţi Chefii cu care am lucrat,în special străini-italieni,nemţi,filipinezi,italieni,francezi,austrieci,indieni.

A fost vreun preparat culinar pe care nu l-aţi reuşit sau care v-a pus probleme vreodată?

Au fost,mai ales la început,când n-aveam experienţă,dar din fiecare greşeală înveţi. Aşa te perfecţionezi!

Care au fost vedetele pentru care aţi gătit?

Gordon Ramsey,Madonna şi fetele ei,Nicolas Cage,Van Damme,Roger Moore,Ion Iliescu,Tăriceanu,Loredana,foarte mulţi artişti şi politicieni de la noi,Snoop Dog,Tom Jones,fotbaliştii de la Manchester,cei de la Liverpool,Hagi,Gică Popescu şi mulţi alţii. Eu îmi tratez toţi clienţii la fel,cu acelaşi respect,cu aceeaşi atenţie,fie că sunt vedete sau nu.

Sunteţi un tip dur şi-n viaţa de zi cu zi?

În bucătărie nu sunt ca acasă,sunt un tip pretenţios,aşa cum mă vedeţi şi la MasterChef. Imaginea juratului de la Pro TV este aceea a Chefului din bucătăria profesionistă. Cu alte cuvinte,nu joc un rol,aşa sunt eu ca bucătar în realitate,dar în viaţa de zi cu zi,cu familia şi cu prietenii,sunt un tip foarte vesel şi glumeţ.

Cum vi s-a părut experienţa MasterChef? V-a schimbat vreo prejudecată?

N-am prejudecăţi! Aş spune mai degrabă că am descoperit că sunt foarte mulţi oameni pasionaţi de gătit,de toate vârstele,dar mai ales tineri. Mă bucură mult asta.

V-a plăcut foarte mult în mod sincer vreun preparat culinar realizat de vreun participant la MasterChef?

Mi-au plăcut mai multe:preparatele lui Sissoko,ale lui Mimi,ale lui Bogdan,care iubeşte cu adevărat bucătăria şi se vede lucrul acesta. Ce contează,însă,în bucătărie este să fii consecvent,nu să găteşti azi bine şi mâine prost. În asta stă arta şi talentul.

Gospodinele pot fi Chefi desăvârşiţi?

Gospodina e gospodină. Mâncarea ei poate fi bună,dar pentru a deveni Chef trebuie să treacă la un alt nivel. Trebuie să depăşeşti nivelul mâncării gătite acasă. Bine,să nu-şi imagineze cineva că noi,Chefii,stăm tot timpul în bucătărie şi facem farfurii pretenţioase. Numai când vine vorba de meserie,discuţia se schimbă.

Ce-i trebuie cuiva pentru a ajunge Chef?

În primul rând trebuie să ştii să fii lider. Un Chef trebuie să ştie să-i organizeze pe ceilalţi,să delege,să ştie ce să ceară şi toate astea pe lângă talentul de bucătar.

Multe femei visează să se mărite cu bucătari,ca să nu gătească…

Se înşală. În general,bucătarii nu gătesc acasă. Asta se întâmplă foarte rar. La mine acasă găteşte în mod curent soţia şi găteşte foarte bine. Eu gătesc doar la ocazii speciale sau când vor copiii să mănânce ceva deosebit.

Când găteşte soţia,sunteţi la fel de critic,după cum vă ştim în emisiune?

Stai s-o întreb!... Zice că nu,că atât îmi trebuie!

Aveţi timp să gătiţi pentru familie şi pentru cei dragi? Dar pentru vacanţe?

Îmi fac timp să le gătesc dacă ei au anumite dorinţe. Atunci când îmi cer,nu-i refuz. În privinţa vacanţelor… am destul de puţin timp,din păcate. Ca bucătar,lucrez multe ore pe zi,de sărbători,de Crăciun,de Revelion. Este o meserie foarte grea şi din acest punct de vedere. Renunţ de foarte multe ori la pasiuni,la vacanţe,la weekenduri.

În concedii renunţaţi să mai fiţi bucătari sau ideile unor noi preparate nu vă dau pace nici în timpul liber?

Încerc ca în concediu să mă rup de asta,dar dacă gust ceva ce-mi place,reţin imediat combinaţia de ingrediente,ideea unui preparat,gusturile. E o abilitate cu care cred că te naşti,dar poţi să ţi-o dezvolţi şi prin exerciţiu.

Florin Dumitrescu

  Am început să lucrez la 14 ani. Cea mai mare realizare este că am reuşit să fac o carieră din asta.

Am ajuns şef de restaurant la 20 de ani,în Italia,apoi şef bucătar la 21 de ani,în Bucureşti.

Am muncit enorm,am renunţat la adolescenţă şi am ajuns să fiu un jurat MasterChef la vârsta de 24 de ani.

Când aţi aflat că drumul profesional  trece prin bucătărie?

La 14 ani,mă uitam la o emisiune de cooking şi am ştiut că asta vreau să fac. În continuare am aceeaşi pasiune.

Ştefan Kopeczi,primul Chef cu care am lucrat. Pot să spun că-mi este model în continuare.

N-am avut probleme de genul ăsta în bucătărie. Întotdeauna am reuşit să depaăşesc problemele din bucătărie şi să transform gafele în idei,în reţete noi.

Care au fost vedetele pentru care aţi gătit şi care au fost încântate de preparatele voastre?

Cele mai interesante personalităţi pentru care am gătit până acum au fost Nicolas Cage,Mark Neveldine,Wesley Snipes,Jean Claude Van Damme,Roger Federer,Dolph Lundgren,Francis Ford Coppolla,Demis Roussos,dar şi români precum Gheorghe Hagi,Loredana Groza,Maria Popistaşu,Victor Piţurcă,Ilie Năstase,Marius Tucă,Alexandru Darie şi mulţi alţii. Cei pe care i-am enumerat sunt cei cu care am intrat în contact. Cine ştie cine a mai mâncat din mâncărurile mele şi eu n-am fost anunţat...

Cum sunteţi în viaţa de zi cu zi,dincolo de platourile de filmare?

Când vine vorba de mâncare sunt exigent şi perfecţionist. Nu este un rol pe care-l joc,pur şi simplu,aşa sunt eu! Nu admit greşeli în bucătărie. În rest,sunt jovial şi vorbăreţ.  

Cea mai importantă experienţă din cariera mea de până acum este MasterChef. În primul rând,mi s-a confirmat bănuiala că tinerii ştiu să gătească foarte bine,că oricine poate să gătească atâta timp cât există creativitate şi pasiune. Chiar şi într-o bucătărie mică,de acasă,se pot face minuni.

Mi-a plăcut foarte tare supa cremă de cartofi cu praz a lui Sidia Sissoko,supa de ceapă cu ciuperci a lui Petru Buiuca şi tonul Lilianei Popa. Toţi au avut pe parcursul emisiunii câte un preparat prin care au strălucit.

În primul rând să-şi dorească foarte mult să devină Chef,apoi are nevoie de creativitate,tehnică,pasiune şi experienţă în bucătăria profesionistă.

Credeţi în femeile Chef?

Oricine poate deveni Chef,cu atât mai mult o gospodină,pentru că are cultura gustului. Femeile,de regulă,nu aleg această meserie din cauza orelor multe de muncă şi a presiunii constante.

Ce părere aveţi de cuplurile în care el este bucătar? Cine comandă?

Un bucătar acasă nu găteşte,cel puţin nu cei pe care-i cunosc eu. Dimpotrivă,găteşte ea şi o face cu emoţii.

Vă criticaţi iubita când găteşte?

În niciun caz! N-am de ce. Femeia din viaţa mea găteşte foarte bine.

Cât timp are un bucătar rezervat pentru el?

Pot să vorbesc în numele meu şi spun că nu prea am timp de vacanţe. Să spunem că două săptămâni pe an reuşesc să mai fug departe. Dar timpul liber pe care-l am îl petrec cu oamenii dragi mie. Mai fug cu iubita mea câte o zi sau două la mare,la munte.

În concedii renunţaţi să mai fiţi bucătari sau ideile unor noi preparate nu vă dau pace nici în timpul liber?

Eu întotdeauna mă gândesc la mâncare,iar vacanţele de regulă reuşesc să-mi fie sursă de inspiraţie. Îmi plac destinaţiile unde pot descoperi o bucătărie nouă,influenţe noi.

Cătălin Scărlătescu

Am început prin iarna lui ’89 şi,ca toţi cei care au ajuns departe în meseria aceasta,am luat-o de jos.

În anii ’90 am plecat în Germania,apoi m-am întors şi am plecat pe mare unde am lucrat ca stewart pe un vapor cargo şi am văzut lumea. M-am plimbat din Hong Kong până-n Brazilia. Am văzut vreo 50 şi ceva de ţări şi nu câte trei-patru ore,cum le văd cei de pe croazieră. În niciun port n-am stat mai puţin de 4 zile.

Apoi,am plecat iar în Germania,unde am început încet,încet să lucrez în restaurante pretenţioase,de top,printre care Kempinski Sporting Club Badsarrow,a urmat Filippo Nisi în Koln.

M-am întors în Romania şi am devenit şeful bucătar în anul de glorie al restaurantului Angel’s,după care am fost Executive Manager la Museum,în Cotroceni,am devenit co-partener,cu un prieten foarte bun italian,la un restaurant care se chema Il Gambero Rosso,iar de 6 ani de zile lucrez la Howard Johnson.

Când v-aţi ales profesia?

Era în vara lui ’87,aveam 16 ani şi munceam la hotelul Flamingo din Eforie Sud. Eram curier... Am văzut că şeful bucătar era cel care avea cea mai tare maşină,cea mai frumoasă casă,cei mai bine îmbrăcaţi copii şi mi-am zis că asta vreau să fiu şi eu.

Cine v-a fost model la începuturi?

Model n-am avut,ci am încercat să iau ce e mai bun de la fiecare. Un sfat foarte bun pe care l-am primit şi pe care l-am şi urmat mi-a fost dat de Filippo Nisi,care mi-a spus să muncesc,să mă ţin de treabă,să demonstrez că pot şi să nu mă gândesc la recompense pentru că acestea vor veni la timpul lor. Şi a avut dreptate.

A fost vreun preparat culinar pe care nu l-aţi reuşit?

Şi acum sunt preparate care nu-mi ies din prima. Eu fac şi muncă de research. Până facem un preparat perfect este foarte mult de lucru. Uneori trec şi 3-4 săptămâni până atinge pefecţiunea.

Am avut ocazia să-i gătesc celebrului chef Alain Ducasse,lui Wesley Snipes,cu al cărui bucătar chiar m-am împrietenit. Am gătit pentru 50 cent,Usher,Shaggy,pentru politicieni,la nunta lui Dan Şucu,la nunta Pamelei Becali,care a fost cununată de Gică Popescu,la turneul Năstase Ţiriac Trophy 2012. 

În bucătăria MasterChef jucaţi un rol?

Ce vedeţi la TV nu e un rol. Cum sunt pe ecrane aşa sunt şi la mine la muncă:exigent! În general,nu sunt coleric,dar dacă mă scoţi din sărite şi-mi spui prostii,reacţionez urât,dacă nu-ţi recunoşti greşelile şi vrei să mă păcăleşti,reacţionez urât. De aceea am reacţiile pe care le vedeţi la TV.

Sunt oameni care mi-au zis că sunt şi „golan” şi super-profesionist în acelaşi timp. Lucrez de foarte mult timp în branşă şi ştiu cum trebuie să arate o mâncare bună. Un preparat poate să nu fie pe gustul meu,dar tehnic să fie bine făcut,dar când nici din punct de vedere tehnic mâncarea nu e făcută bine,atunci nu mai avem ce discuta.

V-a schimbat „MasterChef“?

Când m-am întors la serviciu,după filmări,colegii mi-au zis că parcă sunt mai „blând”.

V-a plăcut foarte mult în mod sincer vreun preparat culinar realizat de vreun participant la MasterChef?

Da. Nu pot să uit muşchiul de vită al lui Stănescu,cele două preparate ale Izaurei când a devenit căpitan de echipă,supă Seven seas de la preselecţii a „submarinului atomic”,mâncarea coreană a Magdei din preselecţii.

Ca să fii Chef trebuie să ai „cojones”. Nu poţi să ţii în frâu o echipă de peste 30 de oameni dacă n-ai abilităţi de lider,dacă nu ştii să te impui,dacă n-ai „sânge în instalaţie”. A fi Chef este mult mai mult decat a şti să găteşti. 

Ce-i trebuie cuiva pentru a ajunge Chef?

Multă şcoală,multă practică,multă viaţă petrecută în bucătărie. Nu poţi să devii Chef dacă nu faci toate astea. Când zic Chef,mă refer la cineva care lucrează la un hotel de 4,5 stele.

Este privilegiată femeia care se mărită cu un bucătar?

Cred că niciun bucătar-şef nu s-ar lăsa pe mâna nevestei. Eu dacă m-aş însura,n-aş lăsa-o să gătească acasă,dar nici nu i-aş găti. Aş duce-o la restaurant. 

Aveţi timp să gătiţi pentru amici?

Gătesc pentru prieteni foarte rar,iar pentru mine niciodată. Nu sunt critic,n-am cum să-mi critic prietenii care sunt amatori. Ştiu,însă,pe câţiva care ies din tipare. Am întâlnit nişte soacre care fac nişte sarmale demenţiale,apoi mai e mama Feli,mama unor prieteni de-ai mei,care face nişte fripturi de miel şi o zacuscă şi nişte murături de leşini! Au gustul acela curat,brut. Pe ăsta dacă-l înveţi şi-l elaborezi,în hotel i-ai dat gata pe toţi.

Cât timp liber aveţi?

Dacă un bucătar îşi organizează bine munca,eu cred că poate găsi timp şi pentru ceilalţi. Sunt perioade din an când e multă treabă,dar sunt şi câteva săptămâni pe an când e mai lejer. În rest,depinde de fiecare cum se organizează.

Ultimele concedii,eu le-am făcut pe barcă şi acolo trebuie să găteşti ceva rapid. Şi cum din cauza faptului că vreau să mănânc preparate bună,gătesc eu. Acum doi ani,am fost în Thailanda pentru că am vrut să mănânc mâncarea lor tipică,tradiţională. Am închiriat o maşină şi am mers din sat în sat,am dormit pe la ei prin case şi am mâncat autentic.

Trei preparate culinare pe care vă place să le gătiţi şi să le oferiţi

Sorin Bontea:Saramura de peşte,ciorbele şi pastele,în special cele al forno (n.r.-la cuptor).

Cătălin Scărlătescu:Paste aglio,olio e peperoncino (n.r.-cu usturoi,ulei de măsline şi ardei iute),ciorbă de perişoare à la grec,un gulaş unguresc gătit de colegi şi peştele.

Florin Dumitrescu:Pastele,melcii şi raţa.