Iubim şi câinii vagabonzi?

Controversata problemă a câinilor vagabonzi a împărţit o ţară întreagă în două: cei pro legea eutanasierii şi cei împotrivă. Este situaţia aceasta doar în alb şi negru, cu numai două variante? Sau sunt şi alte aspecte care întregesc tabloul, dar ignorate de mulţi dintre noi?

Am trecut mulţi ani pe lângă ei,nepăsătoare la suferinţele,bolile,foamea sau setea lor. Până într-o zi,acum vreo 8 ani,când eram delegată de redacţia ziarului unde lucram atunci,să fac un reportaj la inundaţiile din judeţul Călăraşi. În vâltoarea apelor care scufundase casele,animalele din ogradă,destinul şi viitorul unor oamenii,se zbătea sub ochii mei,încercând să ajungă la mal,o mogâldeaţă patrupedă,cafenie şi disperată. Eram echipată cu cizme de pescar aşa că mi-am făcut curaj şi am înaintat prin apă. Norocul câinelui:era doar la câţiva metri de aşa-zisul „uscat“. L-am scos,l-am dus să simtă pământul sub picioare,s-a scuturat de 2-3 ori şi de alte 20 de ori a dat din coadă. De atunci s-a ţinut numai după mine,neştiind cum să-mi mulţumească. Unde eram eu,era şi el. L-am adus la Bucureşti,iar Zor este şi acum curajosul apărător al curţii bunicii mele.

„Să nu ne transformăm în criminali“

„Dragostea necondiţionată pe care ţi-o oferă un câine indiferent dacă are sau nu pedigree nu se compară cu nimic. În plus de asta,eu cred că toţi aceşti câini sunt pe străzi din cauza noastră,aşa că noi oamenii trebuie să ne implicăm să rezolvăm problema lor,dar nu prin a ne transforma în criminali. Să educăm copiii şi tinerii că trebuie să îi sterilizăm şi să nu îi abandonăm“,spune Mihai Ştefănescu,profesor din Bucureşti,care are acasă un câine de rasă şi unul fără pedigree,Pic,salvat din stradă după ce maşina care l-a lovit s-a făcut nevăzută.

Există oameni cărora le e frică de câini şi se feresc din calea lor,oameni care îi iubesc şi oameni care vor,şi unii mai şi reuşesc,să le facă rău. Lora Tighineanu este o pensionară din Bucureşti care,mulţi ani a făcut parte din prima categorie. Însă,a devenit o mare iubitoare a câinilor vagabonzi după ce fiica ei a adus acasă un suflet pribeag. „Căţeluşa găsită în parc de fiica mea face acum parte din familie.Şi acum sunt convinsă că locul câinilor nu e pe stradă – dar,dacă sunt acolo,e din neglijenţa sau din nepăsarea oamenilor. E nevoie de mai multă educaţie,de legi care să pedepsească,nu doar pe hârtie,abandonul,şi de mai multă înţelegere. Nu trece zi în care să nu primesc înjurături doar pentru că plimb un câine în lesă“,spune Lora Tighineanu.

Citeşte şi:

15 lucruri uimitoare despre câini

Alege câinile care ţi se potriveşte

Ce nu ştiai despre pisici

Abuzurile şi abandonul trebuie pedepsite

Momo,o mogâldeaţă albă de numai 2-3 luni,a fost cules dintr-o baltă cu noroi,aproape îngheţat,într-o seară rece de octombrie,cu vânt tăios. Clasica poveste:o maşină l-a lovit,iar apoi s-a făcut nevăzută. „Mulţumită lui,m-am transformat într-o persoană activă şi am devenit mai curajoasă,mai altruistă,mai tolerantă,mai conectată la lumea care mă înconjoară. Eu şi soţul meu am început să ne implicăm activ în salvarea căţeilor fără stăpân şi darea lor în adopţie.“,spune Meda Găborean,o tânără mămică din Târgu Mureş. I-a văzut apoi cum se tranformau din căţei abandonaţi,abuzaţi şi trişti în căţei echilibraţi,frumoşi şi afectuoşi,alături de familiile lor adoptive. „În niciun caz,uciderea lor nu este soluţia. Pedepsirea drastică a abandonului,sterilizarea în masă şi încurajarea adopţiilor sunt singurele soluţii care funcţionează pe termen mediu şi lung. În plus,în lumina unor evenimente recente,se impune pedepsirea drastică a abuzurilor împotriva animalelor. În alte ţări,indivizii care abuzează,abandonează şi fac rău animalelor petrec ani grei în închisoare“,conchide Meda Găborean.

Dacă vrei să adopţi…

…ai aici lista unor adăposturi publice din ţară: