La doar 12 ani, ştiu ce vor face în viaţă

Nu-s copii de 10 la şcoală, spun ei, dar ştiu deja ce or să se facă atunci când vor fi mari. 14 băieţi de la Liceul „Mircea Eliade”, din Bucureşti, de doar 12 ani, se văd deja fotbalişti celebri. Şi nu doar visează, ci muncesc pe rupte pentru asta.

Ca părinţi,vrem ce-i mai bun pentru copii. Să fie primii la învăţătură,să meargă şi la meditaţii,şi la dansuri,şi la înot,şi la...,şi la...

Le îndrumăm paşii în direcţia dorită,pentru că suntem mai trecuţi prin viaţă şi ştim ce-i mai bine pentru ei,nu?

Corect! Până în ziua în care copilul vine acasă,la doar şase ani,şi-şi alege singur drumul în viaţă:„Eu vreau să joc fotbal!”

Şi alege să se lupte ca să fie cel mai bun pe teren. Merge la selecţii,le ia,ajunge la unul dintre cele mai bune cluburi din ţară. Incredibil ca un puşti atât de mic să ştie ce vrea în viaţă?

Am întâlnit nu doar un puşti hotărât,ci 14. E vorba despre echipa de băieţi care a mers mai departe la începutul lui octombrie,pe faza internaţională a competiţiei de fotbal Danone Nations Cup.

14 băieţi minunaţi de la Liceul „Mircea Eliade”,majoritatea acreditaţi la Steaua,care au bătut toate echipele la faza pe ţară. În Spania,au câştigat cinci meciuri din opt.

Şi s-au clasat pe locul 18 din 40. Nouă,care i-am privit pe parcursul celor opt meciuri cum trec de la timiditate la talent,ni s-a părut o performanţă extraordinară.

O parte dintre părinţii băieţilor,în tribunele stadionului Santiago Bernabeu

L-au descoperit pe Hagi în Spania

„Am fi putut mai mult”,ne-a spus zâmbind enigmatic Georgică,unul dintre cei mai mici de înălţime dintre băieţi.

Poartă numărul 10,ca şi Hagi când juca la Naţională. Am aflat că şi colegii îi zic Hagi. Coincidenţă? Are viteză,are talent şi este muncitor.

În Spania,câţiva impresari au şi întrebat de el. Familia e mândră de el,dar nu par să-l împingă de la spate.

Mama lui,Stela Merloi,care l-a susţinut din tribune la finala Danone Nations Cup,a spus că de mic i-au văzut talentul. „Mulţi spun că are lipici la minge. Iar lui îi place să joace”,ne-a mărturisit ea.

Şi cum să se împotrivească Georgică talentului lui,când balonul i-a fost ursit? „Mi-a zis mama că atunci când mi-au tăiat moţul,am ales mingea. Şi-am aruncat cu ea”,povesteşte el grav.

Hagi,ca ambasador al competiţiei mondiale Danone,i-a susţinut pe băieţi la meciurile din Spania

Nu-l ţine mult şi zâmbeşte din nou ghiduş. Pleacă în fugă de lângă mine,bătând mingea nou cumpărată prin aeroport.

Băieţii au avion de întoarcere spre Bucureşti,unde-i aşteaptă părinţii.

„Mama mi-a pregătit acasă mâncare şi tu ţi-ai pierdut paşaportul?”,îl aud pe Georgică certându-şi un coechipier,din cauza căruia copiii mai întârzie puţin întâlnirea cu ai lor.

«Poate în viitor îşi schimbă viaţa prin muncă»

„Şi eu am vrut la fotbal la şase ani”,îmi zice Florentin. Tot mic de înălţime,un pic mai firav parcă decât Georgică. Şi mai serios. Mi-l aduc aminte din teren.

Numărul 7 a dat un gol spectaculos cu Turcia,unde toată echipa era mai înaltă cu un cap decât băieţii  noştri. Rapid de picior... Florentin îmi spune că vrea să se ţină de fotbal.

Florentin vrea să se ţină de fotbal şi când va fi mare

E mândru că a jucat pe Santiago Bernabeu. La doar 12 ani! E supărat că puteau mai mult,că locul 18 putea fi 12,10...

Vrea să facă fotbal şi să ajungă la echipe mari. Familia lui este sărmană,părinţii lui sunt printre puţinii care n-au venit să-şi vadă copiii la meciurile din Spania.

„Eu şi soţia ne rupem de la gură să-i oferim tot sprijinul nostru. Până la şase ani,l-au crescut bunicii,cu noi nu avea unde sta”,mi-a zis tatăl lui Florentin,cu care am vorbit după întoarcerea copii­lor acasă.

„Prin muncă şi talent,poate în viitor îşi schimbă viaţa. Un exemplu este Bănel Nicoliţă”,a adăugat tatăl lui Florentin.

Fac şi fotbal,dar şi învaţă

„Niciunul dintre noi nu-i de 10 la şcoală”-este mărturisirea lui Georgică. Dar spune că tuturor le place fotbalul şi vor să facă performanţă.

Dar ce medie aveţi,băieţi? 8 şi ceva,9 şi ceva. Nu sunt 10,corect,dar sunt măricele. Şi muncesc pentru notele astea,profesorii nu-i iartă doar pentru că sunt buni la fotbal. În afară de vreo doi colegi de echipă,toţi sunt în aceeaşi clasă la Liceul „Mircea Eliade”,din Capitală.

Aşa că atunci când au mai avut competiţii,jumătate din clasă a lipsit. Până să joace pe stadionul celor de la Real Madrid,n-au mai jucat cu public.

Doar părinţii le erau suporteri. „Am fost emoţionaţi când am văzut atâta lume”,îmi spune Cristi,numărul 6. E mândru că la vârsta lui are ce povesti acasă.