«Mama lui încearcă să ne despartă»
Am trăit un calvar cu soacra în casă şi am ajuns în pragul disperării. I-a intrat în cap că nu sunt bună pentru fiul ei şi face tot ce-i stă în putinţă ca să ne distrugă căsnicia. Ce-i mai rău este că soţul meu pare să-i dea uneori dreptate...
Aveam doar 16 ani când ne-am cunoscut,eram doar o copilă. M-am îndrăgostit nebuneşte de un băiat de la mine din clasă şi am început să ieşim împreună. După ce am terminat liceul,ne-am căsătorit şi totul părea să meargă bine. Pe atunci,încă nu lucram şi ne-a fost destul de greu cu banii,dar familia lui era înstărită şi ne-a ajutat să ne punem pe picioare.
S-a mutat la noi acasă
La început,mama soţului m-a primit în familie cu braţele deschise. Îmi spunea tot timpul că sunt cea mai bună pentru fiul ei,că n-a mai văzut aşa fată harnică şi frumoasă. La rându-mi,îmi era tare drag de ea,părea o femeie de treabă şi inimoasă. Îi putem zice tot ce aveam pe suflet,mă ajuta la nevoie şi am început s-o văd ca pe a doua mamă. Însă cât de amarnic m-am înşelat! Problemele au apărut când tatăl soţului meu s-a îmbolnăvit. Am fost cu toţii stresaţi,stăteam nopţile prin spitale şi ne rugam să se facă bine. Însă Dumnezeu a avut un alt plan şi nu după mult timp s-a stins din viaţă. Când am terminat cu înmormântarea,soacră-mea ne-a rugat cu ochii plini de lacrimi să stea câteva zile la noi,că se simte singură şi fără de vlagă. Bineînţeles că am acceptat. Şi,uite-aşa,mi-am adus necazurile în casă.
Mă vorbea de rău la toţi cunoscuţii
Nici nu s-a instalat bine în casă soacră-mea,că a început să comenteze de la orice. Ba că nu-i place perdeaua,aşa că într-o zi,când ne-am întors de la serviciu,ne-am trezit cu ea schimbată (o şi dăduse de pomană pe cea veche fără să ne întrebe),ba că patul scârţâie prea tare,că nu fac mâncare bună etc. În câteva zile,a început să mă bârfească la vecinele de la bloc şi să spună că sunt leneşă,că sigur am o aventură cu şeful meu şi că îi fac farmece soţului (chipurile din cauză că aveam lumânări parfumate în casă).
Ne-a ameninţat că se omoară
Îmi era groază să ajung seara acasă. Soacră-mea bombănea tot timpul şi oricât încercam să-i fac pe plac,nimic nu-i convenea. După câteva luni de stat împreună,am încercat să vorbesc cu ea şi să-i spun ce mă doare. Nu a zis mai nimic şi se uita cu ură la mine. În aceeaşi seară,când soţul meu a ajuns acasă,a început să plângă şi să-i spună că am încercat s-o bat,că ea vrea să-şi ia zilele şi că nu mai poate să trăiască în condiţiile astea. Ba chiar a vrut să înghită un pumn de pastile. Soţul meu a încercat s-o liniştească,dar ea îi tot spunea că îi e frică de mine,că sigur o să-i fac rău. Şi,uite-aşa am început să mă cert cu soţul meu din cauza ei. El îmi tot spunea că sunt prea dură cu ea,că nu înţeleg ce greu e să ajungi la o vârstă şi să fii singur.
Nu suporta să ieşim în oraş fără ea
Zilele au trecut,dar soacră-mea nu s-a mai mutat de la noi. De fiecare dată când aduceam asta în discuţie,începea să facă crize şi soţul meu ceda de fiecare dată. A ajuns chiar să ne facă programul,iar de fiecare dată când ieşeam în oraş cu prietenii fie o luam şi pe ea,fie ieşea cu scandal că nu ne pasă de ea şi că avem chef de distracţie când ea este atât de bolnavă. Nu mai zic de cadouri. Ferească Sfântul să îmi ia ceva soţul meu şi ei să nu-i dea măcar o atenţie. Când cadoul meu era mai scump faţă de al ei,ne reproşa că uităm cât ne-a ajutat la începutul căsniciei şi că nu ne îngrijim deloc de ea.
„L-am pus pe soţul meu să aleagă:ori eu,ori ea“
După doi ani,am rămas însărcinată. M-am bucurat şi m-am întristat în acelaşi timp. Mi-o şi imaginam pe soacră-mea stând tot timpul pe capul meu,ţipând că n-am grijă de copil şi câte mai câte. Una era s-o suport eu,dar să mai am şi un prunc-asta schimba cu totul lucrurile. Mi-am luat inima în dinţi şi,pentru prima oară,l-am pus pe soţul meu să aleagă:ori eu,ori ea. El mi-a zis că e urât să-l pun să facă asta,că e mama lui,aşa că,nervoasă,mi-am luat câteva lucruri şi am plecat de acasă. După câteva zile,m-a implorat să mă întorc,că avem un copil de crescut şi mi-a promis că nu vom mai locui cu mama lui. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Încă încearcă să-l întoarcă pe fiul ei împotriva mea
Chiar şi acum,după ce am scăpat de sub tirania soacrei şi viaţa noastră de cuplu de familie a intrat pe făgaşul normal,soacră-mea nu încetează să mă atace ori de câte ori are ocazia. Când aud ce spune despre mine,mă crucesc şi nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Reuşeşte mai mereu să-l pornească pe fii-su împotriva mea,de parcă îi spală mintea,dar,cum nu mai stăm împreună,reuşesc să-l aduc pe făgaşul normal şi îşi dă seama repede că greşeşte. Însă dacă nu puneam la timp piciorul în prag,cu siguranţă soacra ar fi reuşit să ne despartă.
