Rita Mureşan: «Am crescut cu fetele mele»

Am întâlnit-o pe Rita Mureşan la atelierul ei, prinsă cu pregătirile pentru colecţia de toamnă-iarnă, pentru concursul Miss Teenager şi pentru o prezentare cu scop umanitar în beneficiul unei prietene bolnave de cancer.

Cu toate astea,a găsit răgazul să stăm la taifas. Înconjurată de câteva creaţii şi obiecte de suflet,printre care şi o veche maşină de cusut,Rita te face să te simţi ca o prietenă cu care n-a mai vorbit de mult.

Este simplă,modestă,deschisă,iar când vorbeşte despre fetele ei,i se citeşte bucuria în priviri.Ai deschis recent o şcoală de talente şi bune maniere. Ce te-a inspirat s-o înfiinţezi?

Este un proiect la care m-am gândit mult. Eu am terminat Liceul Pedagogic şi-mi place mult să lucrez cu copiii. În afară de asta,cred că atât eu,cât şi profesorii pe care i-am ales pentru această şcoală avem multe de transmis celor care vor să înveţe.

Sunt într-un continuu studiu pentru dezvoltarea mea ca individ. Cred că în ultimii ani m-am schimbat şi văd altfel lumea. Citesc mult,încerc să adaptez,să aplic şi să transmit celorlalţi. În anturajul meu,sunt cunoscută ca o persoană pozitivă,atentă şi mai ales ca o bună prietenă.

Cred că viaţa m-a schimbat. În general,lucrurile dure ne fac să luăm atitudine. Am avut un moment de cumpănă când fiica mea cea mare,Rebecca,a avut un accident. Atunci am învăţat să iau ce este mai bun din ceea ce mi se întâmplă şi să pun ştacheta foarte sus. Până acum,în privinţa fetelor mele,ştacheta era jos. Orice zgârietură era un motiv de durere intensă pentru mine ca mamă.

Hotărârea am luat-o destul de uşor. Aveam 23 de ani,am rămas însărcinată şi-mi doream de mult să am copii. Mi s-a spus că-mi va fi foarte greu să duc la sfârşit acea sarcină,dar dacă n-o voi face,nu voi mai avea niciodată copii. Am făcut tot ce mi-a cerut medicul,la ambele sarcini. Amândouă au fost cu probleme,dar iată ce satisfacţie am acum!

Cum eşti ca mamă?

Sunt o mamă cloşcă. Le alint şi le laud când e cazul,le şi atrag atenţia. Eu cu fetele mele am crescut împreună şi am reuşit să fac diferenţa între poziţia de mamă şi cea de prietenă. Pot spune că m-am descurcat ca mamă,deşi am avut dubii la început.

Când ai divorţat,cum le-ai dat vestea?

Viaţa copiilor mei nu s-a schimbat după divorţ şi cu asta cred că am spus totul. N-au perceput divorţul ca pe o ruptură. Oricât de mari au fi fost orgoliile la început între mine şi Nelu Mureşan,amândoi am fost nişte părinţi responsabili şi îndrăgostiţi de copiii noştri.

Petreceţi vacanţele împreună?

Da şi vacanţele noastre sunt toate foarte frumoase,pentru că Nelu este atent la toate detaliile şi ne face să ne simţim ca nişte prinţese. Întodeauna spune că are trei copii,eu fiind cel mare,şi ne tratează foarte frumos.

Mai am multe de făcut până să mă simt împlinită. Poţi să te simţi împlinit la o anumită vârstă,când te pensionezi. Eu până atunci sunt un spirit în continuă căutare. Îmi doresc să fac lucruri noi,să trăiesc experienţe noi. De pildă,n-am fost niciodată cu cortul sau n-am sărit cu paraşuta,că nu mă lasă copiii. Nu forţez lucrurile. Atâta timp cât oamenii dragi mie sunt sănătoşi,totul e bine.

Alături de fetele ei,Rebecca (14 ani) şi Gloria (11 ani)

Două dintre cele mai grele momente din viaţa mea

,petrecut în anul 2007,urmat de toţi aceşti ani în care au avut loc operaţii şi în care s-a recuperat. Oricâte cărţi aş citi,tot nu pot depăşi momentul.

a fost un alt moment foarte greu din viaţa mea. Asumarea responsabilităţii doare câteodată.