Stela Popescu: «Munca mă menţine tânără!»
Stela Popescu are un farmec inepuizabil. Povesteşte frumos şi, evident, cu mult umor. Are un râs molipsitor şi un optimism despre care spune că este genetic.
Care este secretul tinereţii şi frumuseţii dumneavoastră?
Munca mă menţine tânără. Cred că dacă aş sta acasă,să gătesc şi să lâncezesc la televizor,m-ar dărâma. Şi m-aş îngrăşa îngrozitor!
Ţine cont că sunt şi singură,iar lipsa de activitate m-ar deprima groaznic. Ştii care cred că-i secretul longevităţii? Să priveşti spre viitor,să ai planuri şi să lupţi să le realizezi.
Eşti motivat! Eu am avut norocul că am făcut ce mi-a plăcut şi am reuşit să şi trăiesc din asta.
Când aţi descoperit că teatrul era ceea ce doreaţi să faceţi?
Aaaa,de mică. E drept că mama n-a vrut la început,dar nu pentru c-ar fi fost înapoiată,ci pentru că am fost un copil bolnăvicios (de zbânţuită ce eram) şi la teatru era vorba de muncă de noapte,deplasări,oboseală...
Până la urmă,s-a bucurat de ce-am realizat. Ea nu prea mă lăuda,era chiar severă. Copiii de azi vor prea multă libertate,nu-nţeleg că au nevoie de îndrumare,chiar şi în alegerea profesiei.
Unii pierd ani din viaţă până-şi dau seama că n-au chemare pentru meseria aleasă. Ce este mai rău? Să intri la Teatru şi după aia să duci tava toată viaţa sau să fii eminent într-o altă meserie,chiar dacă n-are „vizibilitate”?
Tinerii sunt atraşi de actorie ca fluturii la lampă,nu?
Da,sunt unii care dau examen de şapte-opt ori şi spun că nu reuşesc pentru că se intră pe pile. La Teatru,pilele nu funcţionează. Recunoaşterea vine de la public şi pe el nu-l poţi cumpăra.
Ca să reuşeşti,îţi trebuie multă putere de muncă. Eu la 7 mă trezeam,la 8 eram în Radio,la 10 la repetiţie la teatru,după-amiaza filmam la televiziune şi seara aveam spectacol. Şi ajungeam la 11 noaptea acasă şi mai făceam şi ceva de mâncare.
Vă place să gătiţi?
Daaaa,dar acum,dacă sunt singură... gătesc mai rar. Aseară am avut musafiri,mi‑am invitat fetele,pe fiică-mea şi pe o prietenă de-ale ei,şi le‑am pregătit un peşte...
Fiica mea este profesoară la Academia de Teatru şi Film,e regizor. Şi nepoata mea,Stanca Radu,la fel:şi mă laud cu ea!
Deşi a terminat Facultatea de Teatru de doar doi ani,a luat toate premiile care se puteau lua în România,adică CineMaiubit,Next-ul,premiul pentru scurtmetraj la Cluj şi acum a primit finanţare pentru un film. Moşteneşte nişte date bune!
Cum vi se pare noua generaţie de actori şi de regizori?
Ce nu-mi place este că regizorii şi scenariştii au senzaţia că rolurile devin credibile dacă personajele au un limbaj vulgar şi ne reproşează nouă,generaţiei vechi,că suntem ipocriţi dacă evităm limbajul suburban.
De ce? Pentru că vorbim frumos? Din păcate,tinerii binecrescuţi (de orice profesie,nu numai regizori sau actori) pleacă,pentru că nu-şi mai găsesc locul aici. Nu asta-i soluţia,ar trebui ca noi să ne facem curăţenie în ogradă şi să învăţăm să respectăm legile.
Aţi avut o căsnicie de peste 30 de ani. Care e secretul unei căsnicii reuşite?
Viaţa în doi înseamnă să te gândeşti la celălalt. Dacă există reciprocitatea asta,este garantată reuşita căsniciei.
Eu nu mă gândeam decât cum să-i fac o plăcere lui Puiu şi el nu se gândea decât cum să-mi facă mie o bucurie. Aşa am fost fericiţi. N‑au fost gelozii...
Puiu era un om care trăia deasupra acestor lucruri mărunte şi exista încredere între noi. Iar longevitatea cuplului Stela-Arşinel s‑a datorat faptului că amândoi am fost foarte familişti şi pentru că ne-am dorit s‑avem succes.
Şi dacă ceea ce am construit noi a devenit un „brand”,însemna să ne trădăm pe noi dacă ne certam din cine ştie ce prostii.
Rolul preferat:coana Chiva,din „Aniela",pentru că seamănă cu Coana ChiriţaRolul de succes:servitoarea din„Preşul”,de Ion Băieşu. L-a jucat 18 ani cu casa închisă.Roluri pe care le evită:dramă.Este un om vesel,îi place ca lumea să se simtă bine.
