«Trebuia să fiu medic, dar am ales televiziunea»

Charismatic şi plin de umor, George Buhnici ne ţine la curent în fiecare dimineaţă cu ultimele noutăţi ale tehnologiei. Însă, dincolo de imaginea lui de băiat cool, George este topit după soţia lui şi se pregăteşte să devină tătic.

A fost visul tău să lucrezi în televiziune sau a fost o întâmplare?

În liceu eram olimpic „de bronz“ la chimie şi visam să fac medicina.

Într-a XII-a,am văzut o mână de liceeni la TV care povesteau că scriu în „Gazeta de Transilvania“.

Am vrut să-i cunosc şi am început să scriu. Nu m-am mai oprit până azi.Ce ai simţit la prima transmisie în direct?

Ce simt şi acum. O emoţie puternică. Transpiraţie,maxilarul încleştat şi un „război“ în pântec.

A fost o experienţă frumoasă pentru mine. I-am cunoscut cu bune şi cu rele. Îi admir pentru munca lor,pentru efortul şi răbdarea lor de a răzbi printre străini.

Mi-a fost greu să îmi fac meseria printre italieni,pentru că nu toţi erau prietenoşi. Unii ne-au ameninţat,alţii ne-au pus beţe în roate.

Dar am fost uimit de căldura şi de prietenia unor oameni foarte speciali,care mi-au arătat că ne sunt prieteni.

Despre unele nu pot vorbi încă,dar sunt mândru că am ajutat la prinderea unor oameni foarte periculoşi.

Mi-ar fi plăcut să fiu investigator cu camera ascunsă şi azi. Momentul Bulgaria a fost cel mai riscant pentru libertatea mea.

Puteam face cu uşurinţă trei ani de închisoare,dacă nu aveam în spatele meu o echipă de oameni inimoşi.

Ce te-a convins să părăseşti terenul palpitant al ştirilor  pentru emisiunea «I Like IT»?

Este doar o etapă din cariera mea. Nu am părăsit ştirile definitiv. Nu am cum să mi le scot din sânge.

Sunt aici zi de zi şi ajut la realizarea altor reportaje. IT-ul este o pasiune veche,pe care am transformat-o într-o emisiune.

Simţeam că oamenii aşteaptă aşa ceva de la noi şi m-am adaptat. Reacţiile foarte bune îmi confirmă că am făcut pasul corect.

De unde ţi se trage pasiunea pentru gadgeturi?

Acasă la mine e un mic bazar de electronice,cabluri,calculatoare etc. De mic mi-a plăcut să butonez.

Pe un Pegas am pus chiar o tăbliţă cu butoane „împrumutate“ din magazia tractoarelor şi am făcut-o să meargă mai repede. Arăta SF pentru anii ’90.

Cum vede soţia ta,Lorena,acest hobby?

Cu răbdare. Îi plac şi ei,doar că nu e pasionată să butoneze altceva decât un laptop,o tabletă sau un smartphone.

Ei îi place ordinea,mie să întind toate gadgeturile prin casă. Asta ne mai creează probleme.

Ne-am întâlnit pe teren şi a fost „dragoste la prima vedere“. Mă uitam la ea năuc şi ea mi-a zâmbit. Am curtat-o vreun an şi am câştigat-o.

Am avut planuri cu elicoptere,avioane,surpriză la concert. Le-am anulat una câte una. A fost complicat.

Un radio cu muzică pentru copii,steluţe şi luminiţe colorate pe pereţi,o cameră IP ca să văd prin internet ce face. Asta pentru început!

Un beţiv m-a lovit pentru că m-a confundat cu altcineva.

Un necunoscut m-a agresat pentru că i-aş fi ocupat locul de parcare.