În general, părinţii nu ţin seama că un cuvânt sau o frază pot avea repercursiuni grave asupra copiilor şi consider că “a-l certa” este important şi esenţial.

Găseşti, mai jos, câteva fraze peste care psihologii spun că niciun părinte nu ar trebui să le spună vreodată atunci când comunică cu copilul său.

 „Îi voi spune totul tatălui tău”.

Dacă este foarte important pentru tine să-i transmiteţi informaţia tatălui, interesează-te dacă micuţul este dispus să-i spună totul. Învaţă copilul să-şi recunoască greşelile şi să o facă sincer.

Uită de frazele „Mă înnebuneşti”, „Din cauza ta mă doare capul”, „Ne vei duce în mormânt” ş.a. În loc de spectacole dramatice, explică-i copilului clar esenţa pretenţiilor tale, dacă acestea într-adevăr există.

Citeşte şi: Când şi cum îţi laşi copilul singur acasă

„Fac eu, tu eşti încă mic”.

Este important ca micuţul să înţeleagă ce rol joacă în familie, iar pentru o stimă de sine sănătoasă este necesar să facă ceea ce îi iese bine. Şi acest lucru necesită practică, de aceea înarmează-te cu răbdare şi gândeşte-te la sarcinile pe care copilul le-ar putea îndeplini pe cont propriu.

 „De ce 8 şi nu 10?”

Nu uita să întrebi copilul cum i-a mers ziua, iar dacă observi că se confruntă cu anumite dificultăţi, mai bine orientează-l către soluţionarea lor.

 „Nu înţelegi din cuvinte?”

Cu ajutorul unei relaţii de încredere şi comunicare, se pot obţine mult mai multe rezultate pozitive decât prin ameninţări şi centură.

„Nu-mi pasă ce vrei şi ce nu vrei.”

Întotdeauna explică-i copilului poziţia ta şi de ce doreşti să fie aşa. Un compromis cu copiii este destul de posibil, de aceea este mai bine să vă ascultaţi reciproc şi să fiţi sinceri.

Citeşte şi: Rechizite şcolare. Listă în funcţie de vârstă: Ce ce are nevoie copilul tău la început de an şcolar

 „Nu inventa!“

Negând fricile copilului, nu rezolvi problema. Orice emoţii (chiar dacă sunt cauzate de fantezii) sunt reale, iar cu aceste cuvinte îl înveţi să-şi ascundă sentimentele adevărate. Întotdeauna spune-i că îl înţelegi şi eşti alături de el.

“Mă faci de ruşine”.

Demonstrează-i un comportament demn prin propriul exemplu. Dacă saluţi vecinii, duci gunoiul în urnă şi eşti atent(ă) la ceilalţi, atunci şi copilul va moşteni aceste trăsături.

„Dacă nu mănânci tot, nu te vei juca”.

“Serviciu pentru serviciu.” – asta aude copilul. Mai bine explica-i poziţia ta şi de ce este important să facă ce îi ceri. Încearcă să nu cumperi comportamentul copilului: mai devreme sau mai târziu asta va ieşi de sub control.

„Taci!”

Înainte de a începe un dialog cu copilul, clarifică-te: de ce te irită atât de mult comportamentul tipic copilăresc? Poate că problema este în experienţele negative pe care le-ai acumulat, iar copilul nu ar trebui să devină cel pe care îţi verşi nervii.

Sursa: relatii.net/ Foto: pixabay.com