Unii dintre noi au nişte bagaje atât de grele în spate, încât orice ar presupune să nl uşureze greutatea reprezintă o ameninţare adusă modului în care s-au obişnuit să-şi trăiască viaţa. Astfel, fericirea ajunge să nu mai fie starea spre care să tindem, ci o ameninţarea. Iar obişnuitul îl găsim mai degrabă sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradărilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice, crede psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI.

„Orice oportunitate de fericire, orice şansă la o iubire matură, echilibrată sau sănătoasă devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decât o trădare extraordinar de evidentă. În felul acesta, în mod inconştient, de cele mai multe ori alegem exact acele situaţii şi persoane care să ne ţină în familiar.

Cu alte cuvinte, căutăm exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar în viaţa noastră şi întăresc ataşamentul faţă de suferinţă. Şi astfel, ne ţinem în aceeaşi rutină a suferinţei, fără iluzia riscului pe care l-ar presupune să trăim ceva diferit – chiar dacă toate semnele arată că este portrivit şi de dorit pentru noi.

Cu cât analizăm totul şi căutăm mai multe problemele, cu atât vom găsi mai multe. Cu cât despicăm firul în patru mai mult şi punem paie pe foc, cu atât mai multe şanse avem să producem un nou dezastru în viaţa noastră. Doar pentru că „pare prea bun ca să fie adevărat”, nu înseamnă că aşa este. Uneori pare prea bun doar pentru că este complet nou şi diferit de tot ce am trăit, iar asta ne sperie. Prin definiţie, nu este nici mai bun nici mai rău, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, dacă aşa ne lăsăm să credem.

Când vom schimba definiţia lui „diferit” în altceva, ne vom da în sfârşit ocazia de a trăit experienţe noi, mai bune, care să ne aducă fericirea de care am fost privaţi la un moment dat în viaţa noastră”, conchide psihologul.

FOTO shutterstock