Sărbătoarea este dedicată amintirii redescoperirii crucii lui Iisus Hristos de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

În tradiţia populară, Ziua Crucii este marcată prin diverse obiceiuri. Acum se culeg ultimele plante de leac (precum iarba de năjit sau micşunelele) şi chiar se spune că acum florile se plâng una „pe umărul celeilalte” pentru că a venit vremea să se usuce. De asemenea, menta, măghiranul, cimbrul şi busuiocul se sfinţesc la biserică şi sunt păstrate lângă cruce. Oamenii atârnă de ramurile care nu mai cresc cruci făcute din busuiocul sfinţit la biserică.

Există credinţa că ultimii fragi nu trebuie culeşi şi mâncaţi, pentru că ar fi ai morţilor. În această zi nu se mănâncă usturoi, prune sau peşte şi tot acum se bat nucii şi se adună ramurile de alun. Aceste ramuri au puteri valoroase pentru fântânarii care vor să dea de urmele izvoarelor subpământene.

Nu se munceşte şi se ţine post

De Ziua Crucii nu se munceşte, pentru că se spune că se atrag primejdiile. În această zi se ţine post pentru bunăstarea gospodăriilor, pentru spor şi pentru sănătatea familiei. Cei care reuşesc să ţine post negru se vor vindeca de boli grele. Pentru spor şi belşug, se poartă în portofel câteva monede sfinţite alături de o cruciuliţă.

Tot pe 14 septembrie (Moşii de toamnă) se dau de pomană vase de lut (mai ales copiilor), care se umplu cu lapte sau cu miere, iar desupra se aşază un covrig sau un colac.

14 septembrie este cunoscută şi ca Ziua Şarpelui. Acest nume are legătură cu credinţa populară potrivit căreia în această zi, şerpii se încolăcesc pentru a plămădi piatra nestemată, înainte de a se ascunde în adăposturile hibernale, de unde nu vor ieşi până la Alexii (17 martie). În popor se spune că nu trebuie omorâţi şerpii care sunt întâlniţi întâmplător pe drum. 

Ziua Crucii marchează şi începutul culesului viilor, când se binecuvântează roadele şi butoaiele pentru vin. Ultima tufă de viţă-de-vie nu se culege, pentru că se consideră că ar conţine „strugurii lui Dumnezeu”.

Foto: click.ro