La ce proiecte lucrezi? 

În prezent, cel mai important proiect al meu este de departe ,,Te cunosc de undeva!“, este ca un comeback pe partea asta de co-medie  pentru  televiziune,  pentru  că,  după cum  bine  ştiţi,  eu  sunt  actriţă  de  comedie şi nu am mai avut proiecte pe zona asta de foarte  mult  timp.  Acum  e  un  fel  de  reîn-toarcere a mea într-o producţie unde învăţ şi lucruri noi, pentru că pe partea de cântat nu am studii. Ce e foarte interesant în acest proiect este faptul că trebuie să le gestionezi pe toate, atât partea de actorie, şi nu am nea-părat personaje comice de fiecare dată, cât şi partea muzicală, e un întreg act artistic.   

Cum eşti ca mamă, permisivă sau mai severă? Cum era Cătălina Grama în copilărie? 

Foarte permisivă. Nu pot să fiu se-veră, pentru că mi-am propus să nu fiu aşa. Consider că personalitatea unui om începe să se dezvolte, să  prindă  contur, încă din primii ani de  viaţă.  La  rân-dul  meu,  eu  am fost  un  copil  cu personalitate  şi ai mei mi-au dat voie să mă dezvolt. Îmi vine în minte un moment pe care l-am retrăit acum din ipos-taza de mamă. Când eram mică, am mers cu mama la „Romarta Copiilor“, de unde ea a vrut să îmi cumpere o rochie roşie. Eu, deşi aveam doar trei ani şi jumătate, exact cât are Zora acum, am început să plâng în magazin pentru că îmi doream o fustă galbenă. Mama tot insista, iar o doamnă i-a spus: „Lăsaţi-o să-şi  cumpere  ce  vrea  ea,  pentru  că  o  va purta cu drag, chiar dacă e foarte mică, e un copil  cu  personalitate,  nu  îi  îngrădiţi  per-sonalitatea pentru că o să vă pară rău mai târziu!“ Anii au trecut, am şi eu un copil de aceeaşi vârstă, am plecat cu ea în Grecia şi în prima seară a vrut neapărat să îşi pună o ro-chie cu un tutu albastru, care nu avea nicio legătură cu seara noastră, era o rochie foar-te elegantă, pe care îmi propusesem eu să o poarte la o cină mai specială. Zora s-a încă-păţânat, şi-a luat singură rochia din şifoni-er şi s-a îmbrăcat cu ea. Aveam mai multe opţiuni,  puteam  să  insist  şi  să  îmi  impun punctul  de  vedere,  dar  n-am  vrut, mi-am amintit de mine şi de mama şi am lăsat-o să meargă în rochia aia de seară, cu tutu, prin tot complexul, în picioarele goale. Am vrut să o las să fie alegerea ei.  

Cum te-a schimbat pe tine maternitatea? 

Maternitatea m-a schimbat radical, şi în bine, zic eu, pentru că, înainte de a deveni mamă, cea mai înaltă  ţintă  a  mea  avea legătură cu profesia pe care  o  am.  Practic, eram cumva obse-dată de asta şi nu ştiam să fac altce-va  zilnic  decât  să muncesc. Fiind un copil care a mun-cit pe platourile de filmare de la o vârstă    Maternitatea m-a  schimbat radicalfoarte fragedă, nu prea am avut genul acela de adolescenţă cu nebunii, cu multe petre-ceri. Eu am fost mai mereu prin turnee, am învăţat  pentru  teze  în  maşină.  Am  ţinut-o în ritmul ăsta până l-am avut pe Achim. Am încercat să o mai ţin aşa şi după, însă faptul că  am  avut  primul  copil  m-a  transformat într-un fel extraordinar. După naşterea lui Achim, am revenit foarte repede la muncă, iar primele şase luni a stat mai mult mama cu el. Diferenţa a fost că atunci când am năs-cut-o pe Zora eram în afara televiziunii şi m-am bucurat de fiecare moment în parte. Practic, m-am recompensat pentru perioa-da în care am lipsit de lângă Achim. Oricum, şi în cazul lui, după primul an am luat-o mai uşor,  nu  am  mai  acceptat  proiectele  unul după altul. În ultimii ani, am stat foarte mult acasă cu copiii, am gătit, am făcut multe ac-tivităţi, ne-am jucat şi ne-am apropiat foarte mult unii de ceilalţi. 

Ce aţi învăţat ca şi cuplu, tu şi Paul, după experienţa de la Asia Expres?

În primul rând, am învăţat foarte mul-te lucruri despre noi. Ne-am dat seama că putem să fim uniţi în orice conjunctură. În general, am văzut că unele cupluri, dacă nu sunt foarte sudate sau dacă au nişte proble-me  mai  accentuate,  atunci  când  trec  prin situaţii-limită  lucrurile  se  complică  şi  mai mult  şi  ajung  uneori  chiar  să  se  despar-tă. Cu noi, lucrurile nu au stat aşa. Au fost mici tensiuni, însă nu în adevăratul sens al cuvântului. Ne-am văzut vulnerabilităţile şi  ne-am susţinut când ne-a fost cel mai greu. Noi ne-am întors acasă mai uniţi, şi asta în-seamnă că ne iubim foarte tare şi că ne com-pletăm foarte bine, eu aşa cred despre noi.   

Ce calităţi apreciezi cel mai mult la un bărbat?

O să îţi spun ce calităţi apreciez cel mai mult la Paul, pentru că Paul e bărbatul meu, iar aceste calităţi ar putea fi cumva şi gene-ralizate. Paul e un bărbat foarte sincer, cu mult  simţ  al  umorului, atunci când  cad,  el  mă ridică, spunând o glumă, e foarte pro-tector, mă simt în siguranţă cu el. E foarte inteligent, avem ce discuta, pentru că eu am nevoie să am lângă mine un om cu care să am ce să vorbesc. E un tată extraordinar. Faptul că el l-a crescut pe Achim ca pe co-pilul lui biologic şi l-a adoptat sufleteşte, pentru mine a fost extrem de important în relaţia noastră. 

Ce părere ai despre opera-ţiile  estetice?  Ai  schimba ceva la tine?  

Toată  lumea  ştie  ce operaţie  estetică  am  eu, una  singură,  de  mărire a  sânilor,  pentru  că  nu aveam  piept  deloc  şi  lu-cram într-un domeniu în care aspectul fizic era de-osebit de important. Dacă mi-ai  fi  spus  să  fac  asta acum, la 40 de ani, cred că  m-aş  fi  gândit  mai bine,  pentru  că  acum am alte criterii pentru ceea  ce  înseamnă  fru-mos  şi  armonios.  Însă la  mine  s-a întâmplat asta  când  aveam  19 ani,  eram  un  copil  şi am fost influenţată de manageri, de agenţi, de producători ş.a.m.d.   

Îţi place să găteşti? Care sunt preparate-le pe care le preferă copiii şi Paul?

Îmi  place  foarte mult să gătesc, dar nu îmi  place  să  fac  asta chiar zilnic, deşi e o re-laxare  pentru  mine.  În pandemie, am făcut asta cam zilnic. Gătesc cu dragos-te  pentru  familia  mea. Am fost învăţată de mică să gătesc. Din păcate, la mine în familie, cei doi copii nu se înţeleg când vine vorba despre preparatele culinare şi atunci găsesc de fiecare dată o cale de mij-loc. De  exemplu, Zorei  nu-i place carnea, în schimb lui Achim da. Ciorbă şi  paste  mănâncă amândoi, slavă Domnului,  as-tea  sunt  prin-tre  preparatele lor favorite. De unde vine pasiunea ta pen-tru bijuterii. 

Cum s-a născut brandul Gramaldy? 

Gramaldy s-a născut într-o dimineaţă, pe la 5.00, după ce se încheia-seră două proiecte la care lucram şi mi-am dat seama că trebuie să fac şi altceva. Eu am o pasiune pentru pietre şi bijuterii de când eram copil, colecţionez tot felul de geme. Deocamdată, e un business mic, dar făcut cu pasiune. Am şi făcut un curs de bijutier, la şcoala lui David Sandu, timp de  trei  luni,  în  care  am  învăţat  cum  se sudează un inel, cum se face o verighetă, cum se ţintuiesc pietrele etc. Am luat asta foarte în serios. 

Ştiu că îţi plac animalele. Câte aveţi acasă? 

Acum avem două pisici, pe Alba şi pe Neagra, pentru că l-am dat pe Şase, pisoiul cu care ne întorsesem de curând din Deltă, însă a rămas tot în familie; îi mai avem pe Garbo şi pe Poche, o maidaneză şi un York, dar care stau la părinţii mei, pentru că nu îi putem întâlni cu pisicile. La Luceanca mai avem şi un motan vagabond, pe Tano, care ne tot vizitează. Aş fi vrut să avem ceva mai multe animale, dar nu se poate cu Paul, pen-tru că el iubeşte curăţenia, ordinea, iar ele fac puţin deranj (râde).  

Cum ar fi o zi perfectă pentru tine? 

O zi ideală, dacă vrei, e cu familia mea în vacanţă, oriunde, numai să fim plecaţi, să nu gătesc eu, să nu fac curat eu, să ne bucu-răm şi să ne relaxăm. 
 
Sursă foto: arhiva personală