1.    Ce inseamnă pentru tine să fii femeie?
(râde cu poftă)
Să fiu femeie, pe lângă caracteristicile anatomice pe care le deţin, însemnă să manifest energie feminină. În toată splendoarea, intensitatea şi "magia" ei. Energie cu care am fost lăsată în această existenţă. Asta înseamnă iubire, compasiune, creaţie, creativitate, tandreţe, răbdare, gingăşie, graţie, echilibru (pe care doar femeia îl poate aduce într-o familie), diplomaţie, susţinere, emoţie, înţelegere, armonie, bucurie, feminitate... şi lista ar putea continua. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ne înconjoară este manifestare a energiei feminine, energie care transformă şi inspiră. Cam aşa stau lucrurile.

2.    Ce te face să zâmbeşti?
Voi aminti doar câteva motive: dimineţile, un răsărit, cerul plin cu stele vara, râsul unui copil, o prăjitură cu frişcă, joaca puilor, culmea unui munte dupa un urcuş dificil, o melodie, liniştea după-amiezelor de vară în cerdacul unei căsuţe din Bucovina, o invitaţie la un concert, zâmbetul fiicei mele, o gustare frugală, trei emoticoane primite în mijlocul unei zile aglomerate, reuşita unui prieten, momentele de "woow" ale cursanţilor mei, un apus, gesturile de iubire ale îndrăgosţitilor, grija pe care mi-o poartă fiica mea, amintirea unor clipe unice, conştientizarea existenţei mele în viaţa mea, bucuria dumnezeirii din mine...

3.    Care sunt cele mai importante persoane din viaţa ta?
Acum, fiica mea şi câţiva prieteni pe care îi port în inima mea constant. Spun acum, pentru că în urmă cu câteva luni "a plecat" Gore, câinele ce mi-a fost alături mai bine de 12 ani.



4.    Care a fost cea mai grea provocare pe care ai primit-o în această viaţă?
Fiecare etapă a vieţii mele a avut provocări pe diferite niveluri şi arii. Cele din domeniul  sănătţii au fost cele care m-au scuturat. Totuşi, cea mai intensă şi "provocatoare" provocare este însăşi viaţa mea, care mă ţine în priză constant.

5.    Profesional vorbind, de-a lungul vieţii tale ai trecut prin multe schimbări. Le regreţi pe unele?
Nu regret nimic din ceea ce am trăit. Apoi, le-aş numi, mai degrabă, transformări, creşteri, decât schimbări. Transformări ce au dus la evoluţia mea, atât profesională cât şi ca fiinţă umană. Sunt un om al progresului, care nu a renunţat o clipă la cunoaştere, curios şi entuziast si care îşi bazeză alegerile şi hotărârile pe valorile fundamentale etice şi morale. Fără o bază reală de valori, ţi se năruie edificiul propriei vieţi, ca o casă fără fundaţie luată de viituri.
 
6.    Îţi lipseşte televiziunea?
Câteodată da. Am nostalgii, mai ales când întâlnesc prin ţară oameni care îmi povestesc despre influenţa pe care a avut-o emisiunea pe care am realizat-o şi exemplul meu în vieţile lor. Apoi, cred că îmi este dor de oamenii pe care am avut şansa să îi cunosc prin intermediul ei. Aşa stau lucrurile acum. Şi le las să curgă.

7.    Emisiunea “De 3x femeie” a fost urmărită de femei din toate colţurile ţării. Şi de unii soţi curioşi, foarte probabil. Povesteşte-ne despre o experienţă inedită pe care ai avut-o în acea perioadă.
Daca ai şti câte asemenea experienţe! (râde)
Aveam studioul în ProTV. Era o seară ploioasă şi luasem un taxi spre casă. Când am spus adresa, şoferul de taxi s-a întors cu aproape tot corpul ca să vadă pe cine duce, recunoscându-mi vocea. "Ia te uită pe cine avem noi aiiiici...!”. Eu am crezut că m-a recunoscut şi urmează seria de complimente... Neh, n-a fost asa!
“Ia ascultă, cucoană, ce le tot bagi, în cap, toate prostiile femeilor??? Nevastă-mea vrea preludiu după douăzeci de ani de căsnicie, vrea flori când mai ies la una mică cu băieţii... Ia mai termină cu prostiile! Noi suntem cei oropsiţi şi cicăliţi", mi-a zis el.
Sinceră să fiu, mi-a cam îngheţat sângele în vine. I-am spus că ei sunt, de fapt, scopul existenţei şi acţiunilor noastre. Acum, când mai merg prin ţară, bărbaţii sunt cei care mă recunosc mai repede. Şi îmi spun că urmăreau emisiunea, deşi atunci nu recunoşteau. Asta e. Orgolii masculine :-)))


8.    Ai făcut Facultatea de Psihologie la 45 de ani. Cum te-a îmbogăţit această experienţă?
Nu am studiat pentru diplomă sau pentru a profesa. ci pentru CUNOAŞTERE. Pentru a înţelege, pentru a avea o bază şi noţiuni generale despre natura fiinţei umane. Însă nu a fost suficient.
Pentru a şti să-ţi recunoşti emoţiile, să ştii cum să ţi le gestionezi, să le pui pe fiecare în sertăraşul ei şi să le scoţi de-acolo în folosul tău la momentul potrivit, e nevoie de inteligenţă emoţională. Şi m-am apucat să citesc şi să învăţ. Iar acum sunt fascinată de logoterapie şi beneficiile acestui mod de a gândi şi de a acţiona.
Citesc mult şi mai ales aplic în viaţa mea ceea ce învăţ. Asta mi-a transformat viaţa şi traseul, şi mai ales mi-a adus împliniri. Prin exemplul personal, le pot vorbi celor din jurul meu de pe poziţia de "trăitor" nu doar de "cititor". "Vorba aia: Vrei schimbare, începe cu tine!".

9.    Cum te simţi în rolul de trainer (n.r: antrenor), ştiind că oamenii vin să înveţe de la tine arta discursului?
Cum să mă simt?! Este rostul meu în acest moment al existenţei. Serviciul şi pasiunea mea, în egală măsură, care se bazează pe abilităţile mele, la care am adăugat multă muncă, asumare, experienţă şi expertiză.
Îmi place cu disperare ceea ce fac.

10.    Ce consideri că este important să le transmiţi celor care vin la cursurile tale?
Trebuie să ştie că, indiferent de dezvoltarea tehnologiei în domeniul comunicării, vorbirea va rămâne cel mai important mijloc de comunicare. Este important să stie că vorbirea a dus la dezvoltarea capacităţilor de gândire şi nu invers. Să ştie că totul în jurul nostru, orice dialog este o poveste cu introducere, cuprins şi încheiere, bazată pe emoţie. Iar fără emoţie, un cuvânt ar rămâne un simplu termen în dicţionar. Că acest miracol, care se numeşte Comunicare, se bazează pe cuvinte, iar pe acestea le luăm din cărţi. Aşa că nu renunţaţi la lectură!!! Mă străduiesc să le transmit dragul faţă de frumuseţea limbii române.


12.    Ce mesaj ai vrea să le transmiţi cititoarelor tale?
Vreau să le transmit mai multe idei:
Să nu uite să fie FEMEI şi nu femei-bărbaţi bine!
Să se iubească pe sine cu demnitate!
Să fie conştiente că o stare de sănătate bună generează o femeie relaxată şi împlinită. Aşadar, să meargă constant la medic pentru controalele de rutină!
Să-şi iubească corpul, această navă perfectă care ne duce prin această viaţă pe care ne-o dorim frumoasă!
Să fie conştiente că educaţia unui copil începe odată cu educaţia mamei!
Să fie solidare! Solidaritatea între femei construieşte şi transformă!
Suntem ceea ce alegem noi să fim în fiecare moment al existenţei!
Nu există vârstă pentru un nou început!
Drag, consideraţie şi preţuire.
Mihaela Tatu