Cântăreţul ne-a povestit mai multe despre noua provocare, dar şi despre cum a fost debutul lui în lumea muzicii.  

Cum a fost acest nou început alături de echipa X Factor? Ai avut emoţii?

A fost mai bine decât mă aşteptam. Grupul de juraţi s-a sudat destul de repede, e o stare foarte bună la masă, sunt contraargumente, dar există şi o atitudine pozitivă şi constructivă. Îmi place foarte mult şi cred că suntem o combinaţie foarte bună.

Ce apreciezi cel mai mult la un concurent al show-ului?

Originalitatea. Vreau să văd amprenta fiecăruia în piesa pe care o interpretează, tehnica vocală, să aibă ureche muzicală bună şi un bun-simţ armonic, emoţia, sensibilitatea şi, nu în ultimul rând, bunul-simţ. Este foarte important pentru un artist în devenire să aibă bun-simţ.

Cum a fost copilăria ta? Erai un copil ascultător sau rebel?

Am fost un copil cuminte, care juca fotbal în faţa blocului şi care venea julit în genunchi în fiecare duminică seara, am fost un copil căruia îi plăcea muzica şi care cânta cu frate-său pe unde apuca. Am fost un copil care nu prea a chiulit de la şcoală (până în clasa a VIII-a) şi care era tot timpul curios să afle informaţii noi. Tâmpenii am început să fac în două etape – una pe la 15-16 ani şi etapa care încă mă ţine, de pe la 27 de ani (râde).

Ce-ai făcut după câştigarea X Factor? Cum te-ai bucurat de premiu?

În primul rând, mi-am achitat creditul pentru apartament, am scăpat de datorii, iar restul banilor i-am investit în echipamente pentru muzică.

Ce artist ţi-a plăcut să imiţi la emisiunea „Te cunosc de undeva“?

M-am bucurat de toate în momentul în care am început să înţeleg exact rolul deghizărilor noastre. Am avut nişte momente de care sunt foarte mândru, prin sezonul al doilea, cel pe care l-am şi câştigat. Mi-au plăcut mult Prince, Florian Pittiş şi Angela Gheorghiu.

Ce fel de jurat ţi-au propus să fii la X Factor, mai critic sau mai diplomat?

Am primit un mesaj în care cineva mă parafraza şi îmi spunea „cântatul tău este dezastru“, exact ce i-am spus eu unei concurente, altcineva mi-a spus că nu se aştepta să primească de la mine un NU. Vreau să spun că nu o să mă feresc să spun cuiva „Măi, cânţi prost!“, pentru că trebuie să îl lovească la un moment dat realitatea. Dar, de la „jurat“ la „înjurat“ e cale scurtă, aşa că ţinem aproape, eu sunt oricum activ online şi citesc mereu toate mesajele şi comentariile pe care le primesc.

Cum crezi că trebuie să fie viitorul câştigător X Factor?

Nu trebuie neapărat să cânte cel mai bine, să aibă cea mai bună tehnică, ci trebuie să fie o combinaţie între charismă şi nebunie! Dacă eşti mediocru spre bun, ai un avantaj faţă de cel care este cel mai bun, dar căruia îi lipsesc dezinvoltura şi charisma. Cred că aceasta este şi diferenţa între a fi artist şi a fi muzician.

Au trecut 20 de ani de la lansarea melodiei „Dana“, care a avut un succes nebun. Cum te-a marcat pe tine, copil fiind, acea popularitate?

Eu am avut noroc că am avut perioada cu „Dana“ când aveam 12 ani şi nu prea înţelegeam exact ce se întâmplă. Am câştigat „discul de aur“ atunci, era ceva fabulos, cred că dacă mi se întâmpla acelaşi lucru pe la vârsta de 18-19 ani, poate îmi lua puţin minţile. Aşa, eu eram mic, mergeam la cântări pentru că îmi plăcea, apoi am început chiar să studiez muzica, nu doar am dat atunci lovitura şi lucrurile au mers din inerţie. „Dana“ face anul acesta 20 de ani şi eu cred că de atunci am mai făcut şi alte lucruri care să mă menţină şi care să îmi furnizeze un background pentru a fi jurat, pentru că altfel nu cred că mi-ar fi propus această poziţie doar pentru că acum 20 de ani am cântat piesa „Dana“.

Ce te face pe tine un om împlinit/fericit?

Viaţa, muzica, prietenii, familia.

Te-ai muta din România, în ce condiţii?

Am avut acum 10 ani gândul acesta, m-a ţinut o perioadă, dar am rămas să fac muzică aici. Probabil, m-aş muta din ţară în momentul în care aş vrea să o iau de la capăt. Rămâne de văzut.

FOTO Arhivă personală