Povesteşte-ne despre câteva dintre cele mai dragi amintiri de pe uliţa copilăriei tale.

   Am avut o copilărie frumoasă, cu boboci şi iepuri, printre puişori şi alte animale domestice. Am copilărit la ţară, eu şi fratele meu, şi am făcut împreună toate prostiile posibile. Părinţii nu au timp să crească copiii şi copiii se cresc singuri unii pe alţii, dar niciodată nu am reproşat părinţilor că lipseau toată ziua, pentru că aşa am crescut independenţi şi muncitori, având grijă de o gospodărie şi de verişoarele noastre mai mici. 

Ai plecat de-acasă la 16 ani, iar la 20 de ani, veneai din Republica Moldova în România. Cum a fost drumul către „visele-le tale? A fost greu?

   Nu ştiu cum să răspund la întrebarea asta. Pentru unii ar fi fost greu, pentru mine a fost normal. Am primit pedepse pe măsura greşelilor şi recompense pe măsura muncii. Pot doar să spun că am pus presiune mare pe mine ca să fiu bună în domeniul meu. Niciun vis nu se împlineşte fără muncă, răbdare şi ambiţie.

Dacă ar fi să decupezi un moment, cel mai puternic şi cel mai emoţionant din viaţa ta de artistă, care ar fi? 

   Primul meu concert la Hard Rock şi prezentarea filmului „Despre el“ la cinema. A fost atâta lume.... Atunci am simţit prima oară cum se întorc toate nopţile de studio, toate orele lungi de repetiţii şi de muncă, dragostea investită de mine, dar mai ales, dragostea oamenilor care au lucrat la producţie.

Îţi mai aminteşti de primul concert pe care l-ai avut? Cum a fost?

   Eram mică , aveam patru ani. Am primit cadou un lănţişor cu zodia mea şi un  buchet de trandafiri albi, cu ţepi. M-am julit toată, dar nu-mi păsa, pentru că eram fericită. Am cântat melodia „Sunt o fată frumuşică“.

Ţi s-a spus vreodată că nu ai şanse să reuşeşti în domeniul muzical?

   Daaa...şi a fost devastator, pentru că a venit din partea unui manager în care aveam foarte mare încredere. Dar timpul a trecut, iar eu nu am mai ţinut legătura cu acea persoană. Şi nici nu m-a interesat vreodată să ştie că a greşit, nici nu m-am gândit la asta. Am realizat abia acum, în timp, ce răspundeam la această întrebare.

Ai ţeluri în viaţă pe care ţi le-ai propus şi au rămas, încă, pe lista de aşteptare?

   Normal, sunt abia în al treilea an al carierei mele în România. Dar nu vreau să vorbesc despre planurile de viitor. Prefer să le îndeplinesc.

Ai un loc preferat unde te retragi ca să dai viaţă, prin versuri, trăirilor tale?

   Da! În studio, cu producătorul Alex Cotoi, sau singură, acasă, cu pianul meu.

Cum îţi chemi inspiraţia, ce te inspiră?

   Mă inspiră dragostea, dar mai ales suferinţa şi frustrarea. Prefer să sufăr şi să scriu decât să nu simt nimic.

Ce înseamnă pentru tine să fii antrenor la Vocea României? Ce te-a învăţat această experienţă?

   Cred că am sărit instant peste câteva trepte, pentru că a fost o provocare atât de mare, ba chiar un pic peste puterile mele din urmă cu un an. Dar am făcut faţă cu brio şi familia ProTv m-a primit călduros în sânul ei. Este o confirmare pentru mine că pot să fac lucruri mari, mai ales când nu am încotro. (zâmbeşte)

Pe tine când te doare ceva, la cine cauţi leac şi vindecare? 

   ...caut în mine sau în oamenii apropiaţi.

Toate piesele tale au o încărcătură emoţională puternică. Cum este dragostea dincolo de muzica ta?

   Este la fel ca în muzica mea!

Cum arată Cosmosul Irinei Rimes, departe de scenă şi de studioul muzical? 

   (zâmbeşte) Păi, cosmosul meu este scena şi studioul muzical. Şi acasă este tot un fel de studio, pentru că se cânta non-stop.

Ce proiecte sau colaborări pregăteşti pentru perioada următoare? 

   Prefer să nu vorbesc despre planuri şi nici despre colaborări. Tot ce pot să vă spun este că urmează să lansez videoclipurile pieselor de pe albumul „Cosmos“  până în octombrie şi că urmează nişte concerte live, inclusiv un turneu prin ţară.

Foto: Arhiva personală