La sărbătoarea Izvorul Tămăduirii,credincioşii merg la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei,numită şi Agheasma Mică. Cu ea,preotul stropeşte casele şi pe cei care locuiesc în ele,făcând semnul crucii,într-un ritual de purificare şi de alungare a duhului rău. Tot în Vinerea Scumpă,cum se mai numeşte ea în popor,mulţi dintre cei care aşteaptă să primească din apa sfinţită sau din apa unui izvor făcător de minuni îşi amintesc şi de rolul extraordinar pe care îl are Maica Domnului pentru mântuirea tuturor şi de minunile pe care le-a făcut cu apa unui izvor din apropierea Constantinopolului,Istanbulul de astăzi.

Apa de leac a Maicii Domnului

În vremea când împăratul Bizanţului Leon cel Mare (457-474) era un simplu ostaş,s-a întâmplat să treacă pe lângă o pădure din apropierea Constantinopolului. Un bătrân orb i-a ieşit atunci în cale
şi i-a cerut puţină apă.

Dorind să-l ajute,Leon a căutat un izvor,dar nu a găsit. Când era pe punctul de a renunţa,a auzit un glas de femeie care l-a îndemnat să pătrundă mai adânc în pădure. Nu mică
i-a fost bucuria să observe că după ce a găsit apa,i-a dat orbului să bea şi s-a spălat pe faţă cu ea,acesta a văzut lumina zilei. Atunci şi-a dat seama că vocea pe care o auzise era a Maicii Domnului,de aceea a îngenuncheat şi a dat slavă Fecioarei Maria şi lui Dumnezeu. Peste ani,pe locul acelui izvor minunat,el a ridicat Biserica Vlaherne. În Istanbulul de azi,acolo se află o bisericuţă,acoperiş pios pentru izvorul Născătoarei de Dumnezeu.

Cei care-L caută pe Domnul sunt vindecaţi

Nu este nevoie să mergi până la Istanbul pentru a afla un izvor de tămăduire,pentru că sunt nenumărate şi în România. Printre ele se numără şi cele din jurul Bisericii „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”,supranumită Biserica Izvoarelor de Leac,loc binecuvântat cu şapte izvoare vindecătoare.

Lăcaşul a fost sfinţit relativ recent,în septembrie 2004. Cei care cred în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi-n iubirea Lui nemărginită pentru oameni,chiar dacă ar fi diagnosticaţi cu boli de piele,oculare sau digestive,cu paralizie ori cancer,îşi pot găsi tămăduirea după ce beau sau se spală cu apa cea pură a acestor izvoare. Dacă vrei să ajungi la ele,află că se găsesc pe drumul care leagă oraşele Piteşti şi Curtea de Argeş,la şase kilometri de satul Vâlcele.

La Dervent,Sfântul Andrei boteza în izvor vindecător

De aproape 2.000 de ani,Mănăstirea Dervent este spaţiu destinat rugăciunii,fiind unul dintre primele schituri româneşti ridicat chiar pe meleagurile pe care a păşit Sfântul Apostol
Andrei,cel care i-a creştinat pe locuitorii vechii cetăţi Dervent. Existenţa izvorului tămăduitor de aici este legată tot de el. Se spune că sfântul a lovit cu toiagul în pământ şi din acel loc a început să curgă izvorul,în a cărui apă i-a botezat pe cei care treceau la creştinism. În anul 1960,mănăstirea de la Dervent a fost închisă,eveniment urmat de o minune:izvorul a secat. Abia peste 30 de ani,când obştea de călugări s-a întors pe aceste meleaguri,a reînceput să curgă.

Sute de credincioşi vizitează Mănăstirea Ghighiu

Un alt cunoscut izvor făcător de minuni vizitat de nenumăraţi pelerini la praznicul Izvorul Tămăduirii este acela de la Mănăstirea Ghighiu,lăcaş sfânt aflat la numai cinci kilometri de oraşul Ploieşti,în comuna Bărcăneşti. Înainte de a trece să ia apă din izvorul care alungă bolile,credincioşii îngenunchează în faţa sfintei icoane a Născătoarei de Dumnezeu. Se spune că,dacă omul care se roagă este bun la suflet,chipul Maicii Sfinte se luminează,iar în caz contrar,se întunecă.

Minunea de la Schitul Prislop

Tot datorită unui izvor vindecător este loc de pelerinaj Mănăstirea Prislop,îndeosebi în Vinerea Luminată. Una dintre primele minuni ale izvorului i s-a întâmplat domniţei Zamfira,fiica lui Moise Basarab,domn al Ţării Româneşti. Când tatăl ei a trecut la cele veşnice,ea s-a retras la Schitul Prislop,fiind şi foarte bolnavă. Şi-a pus atunci toată speranţa în izvorul tămăduitor,din a cărui apă a băut. N-a trecut mult,şi domniţa s-a însănătoşit. Astăzi,în vecinătatea izvorului se urcă o pantă şi se ajunge la mormântul Părintelui Arsenie Boca. În timpul urcuşului,cei care cred cu tărie în Domnul nu resimt deloc oboseala.