Născută în perioada efervescentă victoriană, pe 28 iulie 1866, în privilegiata familie a avocatului Rupert William Potter, Helen Beatrix Potter a crescut într-un mediu exclusivist şi ultra protector, fiind educată acasă de mai multe guvernante. În lipsa unei interacţiuni directe cu alţi copii, în afară de fratele său mai mic, Bertram, lucru impus de mama sa pe principiul „copiii fermierilor au păduchi“, micuţa Bea şi-a găsit alţi companioni de joacă, printre animăluţele de companie şi vietăţile din propria grădină: iepuri, şoareci, broaşte, arici sau şopârle. Moştenind talentul artistic al părinţilor săi – tatăl era pasionat de fotografie şi acuarele, iar mama era specialistă în broderie –, fetiţa a început să deseneze scene din natură, dar şi studii ale păsărilor şi animalelor. Şi asta pentru că verile petrecute în Scoţia şi în Lake District i-au oferit ocazia să exploreze flora şi fauna şi să le redea cu acurateţe. Mai târziu, s-a specializat în desene botanice şi a devenit ilustrator ştiinţific, preocupându-se în mod deosebit de studierea ciupercilor, a arheologiei şi geologiei.

Agasată de mamă să se mărite cu un tânăr bogat

Dincolo de ochiul ei de naturalist, Beatrix Potter privea lumea şi cu inocenţa copilului care refuza să crească şi să se avânte în lumea adulţilor. Agasată de propria-i mamă să se mărite cu un tânăr de condiţie bună, pentru care erau organizate serate mondene şi întâlniri la ceai cu tot felul de pretendenţi, Beatrix se refugia în studiile ei în acuarelă. Iar de-acolo, de sub pensula care trasa pasteluri pe hârtie, se năşteau scenarii comice ori cu tâlc, pe care le împărtăşea familiei şi guvernantelor. Aşa se face că unele dintre primele sale ilustraţii au fost oferite drept felicitări sau cartonaşe de masă, însoţite de câte o snoavă. De la o astfel de poveste, adresată băieţelului uneia dintre guvernante şi scrisă pe spatele unui cartonaş cu un iepure îmbrăcat într-o jachetă albastră, a pornit şi prima sa poveste, cea a năzdrăvanului Iepuraş Peter.

Strădaniile publicării

În 1900, Beatrix a fost încurajată să-şi transforme scheciurile în poveşti detaliate, însoţite de desene descriptive. Iar câteva felicitări vechi, păstrate cu grijă în sertarul fostei guvernante Annie Moore, i-au servit drept punct de pornire. Rămânea doar să-i convingă şi pe adulţi că merită publicate, spre a ajunge la şi mai mulţi copii… Unii editori doreau o poveste mai scurtă, alţii una mai amplă, dar majoritatea insistau pe ilustraţiile colorate, care erau atât populare la acea vreme. Însă Miss Potter ştia exact cum ar trebui să arate cartea şi cât ar trebui să coste, aşa că a decis s-o publice din fonduri proprii. Şi, chiar înainte de Crăciunul lui 1901, primele 250 de exemplare erau gata să fie trimise cadou familiei şi prietenilor.

Din fericire, momentul a coincis cu o creştere a pieţei cărţilor ilustrate, astfel că a primit şi oferta mult aşteptată. Primele 8.000 de exemplare s-au epuizat încă de la lansare, forţând editura Frederick Warne & Co. să tipărească alte 28.000 şi alte patru loturi, în decursul unui singur an! Iar, după „Povestea lui Peter Iepuraşul“, au urmat alte cărţi pentru copii, construite în jurul unor personaje ca Iepuraşul Benjamin, Şoricica-Fărâmica, Răţuşca Jemima, Veveriţa Miezdenucă, Doamna Arici Scrobelici, Domnul Jeremy Pescarul, Purceluşul Robinson şi Tom Pisicel.

O dragoste frântă

Lucrul la cărţile sale au apropiat-o mult de redactorul Norman Warne, a cărui familie deţinea editura Frederick Warne & Co. şi care, după trei ani de „curte“, i-a cerut mâna. Mama lui Beatrix i-a cerut fetei sale să aştepte trei luni, cât ţinea sejurul estival în Lake District, să vadă dacă sentimentele lor sunt într-adevăr reale. La început, cei doi au corespondat, trimiţându-şi rânduri pline de iubire, dar când scrisorile au încetat să mai vină, Beatrix s-a panicat. Norman se stinsese subit din cauza unei afecţiuni grave, lăsându-şi iubita neconsolată. De altfel, ea a continuat să poarte inelul de logodnă pe mâna dreaptă, pentru tot restul vieţii.

Afaceristă şi investitor

În ciuda doliului, Beatrix a trăit cea mai prolifică perioadă ca autoare, continuând să scrie şi să ilustreze cărţi şi adăugând colecţiei sale o formă palpabilă a Iepuraşului Peter, ca jucărie, dar şi un joc şi un model de tapet pentru camera copiilor. Exploatând posibilităţile comerciale ale personajelor ei, şi redevenţele au crescut, din care şi-a permis să investească în continuare în terenuri. De mare ajutor i-a fost, în acest demers, un fost amic din copilărie, avocatul William Heelis, care şi-a oferit nu doar timpul şi serviciile, ci… şi inima. Şi iată cum, la opt ani de la decesul lui Norman, Beatrix ajungea în sfârşit la altar. Ghinionul a făcut ca şi această bucurie să-i fie umbrită de moartea tatălui şi a fratelui său, la scurt timp după căsătorie. Dar moştenirea i-a servit la cumpărarea fermei Castle, unde a savurat din plin viaţa la ţară şi s-a dedicat creşterii oilor şi conservării terenurilor până la moartea sa, pe 22 decembrie 1943, în urma unui cancer uterin.

Ştiai că...

...Beatrix Potter a scris şi a ilustrat 28 de cărţi, dintre care cele 24 de poveşti fermecătoare cu animale, traduse în peste 35 de limbi şi vândute în 100 de milioane de exemplare?

@Shutterstock, Getty Images