Sărbătoarea este un prilej de pelerinaj pentru mii de credincioşi, care vin să se închine la racla cu moaştele Cuviosului, aflată în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Şi-a cunoscut menirea din copilărie

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut într-o familie cu oameni modeşti, dar cu credinţă în Dumnezeu. Data exactă a naşterii nu este cunoscută, însă unele surse indică secolul al XIII-lea. Se ştie doar că a copilărit în satul bulgar Basarabov, situat pe valea râului Lom. Tot aici s-ar fi ocupat iniţial cu păstoritul vitelor. Despre caracterul său evlavios circulă mai multe legende şi povestiri. Se spune că de mic respecta postul şi rugăciunile. Iar odată, pe când păştea vitele sătenilor, a călcat din greşeală pe un cuib de pasăre. Mustrat de conştiinţă că a omorât puişorii, Dimitrie a decis să-şi pedepsească piciorul. Astfel, nu l-a mai încălţat trei ani de zile, păşind cu el desculţ.

Moaştele sale, descoperite din întâmplare

Încă din tinereţe, Dimitrie a avut chemare pentru viaţa monahală şi a slujit cu har la mănăstire, însă la un timp a simţit nevoia să se retragă în sihăstrie, să se roage în singurătate. El şi-a găsit adăpost într-o peşteră mică, în apropiere de satul natal Basarabov. Aici a trăit mai mulţi ani, îndurând foame, frig şi alte lipsuri, alinându-se cu rugăciunea. Se spune că, în momentul când şi-a simţit sfârşitul, s-a adăpostit între două pietre mari, în apropierea râului Lom. Trupul său a fost descoperit din întâmplare, după ce valurile au dat pietrele la o parte. Când oamenii au văzut moaştele întregi ale Sfântului Dimitrie cel Nou, au decis să le ducă la biserica satului Basarabov. Se spune că din acel moment, au început să se arate minunile Sfântului Dimitrie. Mulţi bolnavi se vindecau după ce se închinau la racla cu sfintele moaşte.

De ce este numit Protectorul Bucureştiului

În anii războiului ruso-turc (1768-1774), un general rus ar fi luat moaştele Sfântului Dimitrie din satul Basarabov şi le-a lăsat la Bucureşti, la rugămintea Mitropolitului de atunci al Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea. De atunci, racla în care erau păstrate a rămas la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Mai multe mărturii istorice arată că moaştele cuviosului i-au apărat pe bucureşteni de multe necazuri. Pe vreme de secetă, se scoatea racla din biserică şi se săvârşea Sfântul Maslu pe câmp. Iar după terminarea slujbei de ploaie, se spune că cerul se făcea întunecat şi deodată se auzeau ropote de ploaie. O altă întâmplare vizează anul 1831, când oraşul a suferit o epidemie de holeră. Generalul Pavel D. Kiseleff a cerut atunci ca moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou să fie duse pe Câmpia Filaret. Martorii vremii spun că rugăciunile au ajutat atunci la scăderea rapidă a numărului de îmbolnăviri. Au urmat şi alte minuni, povestite de oameni simpli, care s-au vindecat de boli grele, după ce s-au rugat la moaştele cuviosului. Iată de ce Dimitrie cel Nou este considerat ocrotitorul oraşului.

Tradiţii şi obiceiuri

În unele localităţi se păstrează tradiţia de a merge la cimitir cu flori şi cu ofrande sfinţite la biserică, apoi să dai de pomană la oamenii pe care îi întâlneşti în cale. În general, se împart la bătrânii singuri mere, struguri şi nuci. De asemenea, se aprind câte zece lumânări la mormintele celor care au murit fără lumânare. În această zi nu se face curăţenie, nu se taie şi nu se coase.

@ziarullumina.ro