Cele mai vechi moaşte găsite în România sunt cele ale Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip, care astăzi invită la meditaţie pe toţi cei care ajung la Mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, sfântul lăcaş în care sunt păstrate şi cinstite cu evlavie. Ele sunt mărturia celor mai sângeroase trei persecuţii romane contra creştinilor din secolele I-IV, în vremea împăraţilor Deciu, Diocleţian şi Maximian, respectiv Liciniu. Foarte mulţi creştini care refuzau să se închine idolilor au fost exilaţi atunci în Dobrogea de astăzi (Scitia Minor). Cei care se arătau a fi mai puternici în credinţă erau chinuiţi şi martirizaţi prin decapitare, ceea ce se pare că s-a petrecut şi în cazul mucenicilor ale căror moaşte au fost găsite ca prin minune la Niculiţel.

Miracolul descoperirii moaştelor

Era în septembrie 1971 când pârâul din satul Niculiţel a ieşit din matcă şi a dezvăluit sub şoseaua din centrul localităţii o criptă din cărămidă împărţită în două încăperi supraetajate. În cea superioară erau aşezate, într-o raclă comună, osemintele a patru martiri, după cum se menţiona în inscripţiile de pe pereţii de la intrare: „Martirii lui Hristos“ şi „Zoticos,Attalos,Kamasis, Filippos“. În încăperea inferioară s-au găsit circa o sută de bucăţi de oase sfinte ale altor martiri necunoscuţi. Iniţial, trupurile martirilor fuseseră îngropate în taină în locuri unde creştinii aduceau tămâie şi lumânări.

Apoi, în timpul Împăratului Constantin cel Mare, la Niculiţel a fost construită cripta în care s-au găsit moaştele sfinţilor. Descoperirea osemintelor întregi şi bine păstrate este mărturia unei minuni pe care Dumnezeu a săvârşit-o pentru a ne arăta că jertfele sunt trepte absolut necesare spre mântuire.

Sfinţii care alungă seceta şi potopul

După aproape doi ani de la descoperirea moaştelor celor patru sfinţi, în urma unei hotărâri a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ele au fost mutate în racle individuale la Mănăstirea Cocoş, aflată la 35 km de Tulcea, în apropierea satului Niculiţel. Pentru că dezvăluirea lor a avut loc în urma unui potop, cultul Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip a rămas legat de ploaie. De aceea, atunci când este secetă sau când se anunţă inundaţii, la Schitul Cocoş vin localnicii şi se roagă sfinţilor ca ei să intervină pentru ca vremea rea să-i ocolească.

Semn divin,la praznicul mucenicilor

În frumoasa Mănăstire Cocoş, jertfa celor patru mucenici, făcută în numele Domnului, este pomenită zi de zi prin citirea unui acatist special. Anual are loc şi o procesiune în care raclele sfinţilor sunt scoase din biserică, se înconjoară biserica mănăstirii cu ele, apoi sunt duse şi depuse la Niculiţel, în locul în care au fost descoperite. La împlinirea a 30 de ani de la găsirea lor, în noaptea de priveghere care a urmat procesiunii s-a petrecut o minune extraordinară: un fascicul de lumină a putut fi văzut de toţi cei prezenţi, unind cerul cu intrarea în cripta în care se găseau moaştele. Prin acest miracol, Dumnezeu a confirmat încă o dată că jertfa mucenicilor pentru care se făcea privegherea a fost adevărată şi că atât El, cât şi sfinţii martiri, rămân permanent alături de credincioşi.

Rugăciune către sfinţii de la Niculiţel

Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, cu credinţă, cu evlavie şi cu smerenie cădem către voi, cerându-vă să ocrotiţi prin sfintele voastre rugăciuni ţara aceasta şi Biserica noastră cea dreptmăritoare şi pe toţi cei care cu bună cucernicie aleargă la sprijinul vostru şi vă pun mijlocitori către Preabunul Dumnezeu de la care, prin solirile voastre, să dobândim şi noi milă, pace şi ajutor, în veacul de acum şi în vremea morţii noastre şi la judecata cea de apoi. Amin. (fragment din acatistul sfinţilor)