Află mai multe despre enigmele Castelului „Iulia Hasdeu“,din Câmpina,explorează mental „zona nemuririi“ de la „Şapte Izvoare“ şi fă o călătorie imaginară până la Vârful Omu.

Templu pentru tărâmul umbrelor

Dacă eşti vreodată în drum spre staţiunile din Valea Prahovei,merită să vizitezi Castelul „Iulia Hasdeu“,din Câmpina. A fost conceput ca un templu ezoteric misterios,de unde un părinte îndurerat spera să poată trimite mesaje către lumea de dincolo.

Castelul a fost ridicat între 1893-1896,de savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu,în memoria fiicei sale,Iulia,trecută la cele veşnice la vârsta de 19 ani.

Tânăra a dat dovadă de un talent precoce:la 2 ani şi jumătate ştia să citească,la 5 ani compunea primele poezii,la 8 ani cunoştea franceza,germana,engleza. La 11 ani,termina gimnaziul la „Sf. Sava“ şi intra la Conservator. La 17 ani,se înscria la Sorbona,la Facultatea de Litere. A murit,în floarea vârstei,răpusă de tuberculoză,lăsând în urmă poezii,proză şi teatru în limba franceză. 

După dispariţia ei,Hasdeu,prăbuşit psihic,s-a refugiat în castel,departe de ochii lumii. Era convins că poate dialoga cu spiritul Iuliei,prin intermediul şedinţelor de spiritism.

Castelul bântuit îi speria pe trecători

Mult timp,localnicii au considerat castelul drept un loc blestemat. Dinăuntru,răzbeau muzici ciudate şi îşi făceau apariţia arătări stranii. Lămpile se stingeau,credeau oamenii,ori de câte ori savantul făcea şedinţe de spiritism. Se spunea că cei care mergeau pe trotuarul din faţa castelului nu puteau rosti vorbe grele – fiindcă limba li se făcea „clei“.

Muzicã nepãmânteanã

În camera dedicată Iuliei Hasdeu,  pe măsuţa de lucru,se află o ciudată placă de marmură neagră. Pe aceasta,tatăl fetei a comandat să fie gravate notele muzicale ale imnului „Sursum!“  („Mai sus!“). Imnul i-a fost transmis,susţinea savantul,de spiritul fetei.

Impresionante simboluri în piatră

Castelul-templu emană mister,iar greaua încărcătură emoţională răzbate din fiecare detaliu arhitectonic.

La exterior,se înalţă trei turnuri crenelate. Ca să intri,trebuie să dibuieşti mecanismul care face ca uşa grea,din piatră,să se rotească în jurul unui ax. În rocă e gravată stema familiei Petriceicu,deviza familiei Hasdeu („Pro fide et patria“ – „Pentru credinţă şi ţară“) şi celebrele cuvinte ale lui Galileo Galilei,„Eppur si muove“ („Şi totuşi,se mişcă“).

Simboluri ezoterice acoperă două tronuri masive. Pe fiecare tron stă,de pază,câte un sfinx feminin,iar deasupra intrării străjuieşte Ochiul Lumii,reprezentând cunoaşterea cosmică.

După dispariţia fetei,pianina a continuat să cânte

Vizitatorul pătrunde în templu printr-un coridor format din oglinzi paralele. Acestea sunt învestite cu semnificaţie magică:au rolul de-a „dizolva“ trupul,reflectându-l la infinit. Mai departe,o structură metalică închipuie axul lumii,susţinând  Graal-ul–Potirul Sfânt. Se poate urca până la balconul care face legătura,simbolic,între planul inferior al templului – cel material – şi planul superior,spiritual.

Sus,pe un podium,se află statuia lui Iisus,din lemn colorat,executată de Rafael Casciani în 1896. Silueta,cu braţele larg desfăcute,se profilează sever;ochiul unui vitraliu,tăiat în cruce,îi aureolează creştetul. Lumina filtrată prin ferestrele colorate dă un aer special locului.

Într-un ungher,amenajat ca un altar,se zăreşte o pianină care a aparţinut Iuliei. Se spune că,după moartea ei,pianina continua să cânte singură.

Poţi vizita camera „cu spirite“

Camera obscură,decorată cu o lampă de fier în cruce,e impresionantă-şedinţele de spiritism se ţineau aici. Printr-un orificiu săpat în zid,Bogdan Petriceicu Hasdeu lăsa să intre lumina,pentru a capta pe plăci fotografice imagini din lumea de dincolo. Intelectualii vremii nu pregetau să frecventeze şedinţele de spiritism ale savantului. Pictorul Nicolae Grigorescu,care locuia şi el în Câmpina,s-a numărat printre cei care se străduiau să dea la o parte voalul din lumea celor pentru totdeauna plecaţi.

Radiatiile miraculoase  de pe Vârful Omu

Sus,pe Vârful Omu,se ridică o stâncă golaşă,de care stă lipită cabana cu acelaşi nume. Este punctul în care,cred radiesteziştii,se înregistrează un şuvoi de energii misterioase.

Radiestezia,trebuie spus,este un procedeu de detectare,bazat pe sensibilitatea anumitor persoane la radiaţii emise de obiecte. Graţie unui instrument specific – pendul,ansă –,radiestezistul poate descoperi o sursă de apă,poate regăsi un obiect pierdut,o persoană dispărută sau poate chiar da peste comori ascunse.

Prin urmare,Vârful Omu ar fi un puternic centru energetic,de natură inexplicabilă. Se povesteşte despre vindecări impresionante ale drumeţilor care au trecut pe acolo. Unii sunt convinşi că stânca indică un fost sanctuar dacic,care forma un „triunghi magic“,împreună cu foste temple de pe Retezat şi Ceahlău,sau calea către o lume subterană,străbătută de galerii interminabile.

Zona nemuririi de la „Şapte Izvoare“

Tot în Bucegi,pe Valea Ialomiţei,există un loc numit „Şapte Izvoare“. Se spune că aici venea Zalmoxe,zeul dacilor,să bea apă – de aceea ar fi fost numit  „zona nemuririi“.

Tainele Sfinxului din Bucegi

În drum spre Vârful Omu,poţi face popas la Sfinxul din Bucegi – un loc emblematic. E o formaţiune în stâncă cu aspect inconfundabil. Mulţi se întreabă şi astăzi dacă e rezultatul eroziunii sau dacă a fost săpat,în piatră,de mâna omului. Stânca ar avea şi o încărcătură energetică aparte,pe care o pot sesiza doar anumite persoane.