Folosind demografia şi informaţiile avute la dispoziţie despre bolile existente, aceştia au descoperit că atunci când societatea s-a extins, bolile cu transmitere sexuală au devenit epidemice în rândul populaţiei. Cercetătorii sugerează că creşterea numărului de cazuri de boli cu transmitere sexuală a pus asemenea presiune pe oameni să devină monogami, încât chiar s-au străduit – şi se străduiesc în continuare – să menţină acest comportament.
 

În grupurile mici de oameni – cum erau culegătorii, pe vremuri – nu exista asemenea ameninţare, însă pe măsură ce grupurile s-au extins – odată cu dezvoltarea agriculturii – bolile cu transmitere sexuală deveniseră atât de răspândite, încât a fost nevoie de măsuri drastice în sânul comunităţilor. Bolile cu transmitere sexuală puteau duce la infertilitate, din cauza unor infecţii precum sifilisul, chlamydia şi gonoreea, iar tratamentele pentru asemenea probleme medicale nu existau la acea vreme.

Astfel numai monogamia putea fi soluţia pentru ca masculii să-şi poată proteja moştenitorii. În plus, oamenii au început să perceapă bilile cu transmitere sexuală ca o pedeapsă pentru cei care mai practicau însă poligamia.