Naşteri cu năbădăi

Orice mamă ştie că naşterea unui copil nu este tocmai uşoară. Însă ce se întâmplă când, pe lângă travaliul dureros şi emoţiile cu duiumul, o serie de peripeţii încurcă socoteala iniţială? Două mămici ne împărtăşesc marea aventură a vieţii lor.

Dar de Crăciun

La început,au fost doar ei şi dragostea care-i unea... El timid şi prea tăcut,ea înţepată şi,după cum recunoaşte chiar Violeta Postolache,mult prea vorbăreaţă.

După şase luni,au hotărât să-şi unească destinele pentru totdeauna. Iar pentru ca lucrurile să-şi urmeze cursul firesc,şi-au dorit să aibă un copil care să le împlinească viaţa. Dar cum acesta întârzia să apară,au hotărât să meargă la medic şi,după trei luni de tratament,minunea s-a împlinit.

„Eram atât de fericiţi,ne făceam planuri şi tot felul de visuri. Toate s-au spulberat într-o zi,pentru că am pierdut sarcina. Nu-mi amintesc nimic din ce s-a întâmplat,cred că eram în stare de şoc. Când am ieşit din cabinetul medical,soţul meu m-a luat de mână,m-a privit în ochi şi a înţeles”,mărturiseşte Violeta.

O sarcină neaşteptată

După un timp,cei doi soţi au hotărât să încerce din nou să aibă un copil. Timpul trecea şi liniuţele acelea încăpăţânate de pe testul de sarcină nu mai apăreau. Obosită de atâtea tratamente şi de speranţele năruite,după zece ani de încercări eşuate,Violeta a decis să renunţe la visul de a avea un copil.

„Chiar în Ajunul Crăciunului din anul 2007,întrucât aveam greţuri tot timpul,soţul meu mă tot trimitea să-mi cumpăr un test de sarcină. M-am încuiat în baie,am făcut testul şi,după o oră în care mi-a fost teamă să-l privesc,am văzut conturate cele două liniuţe care confirmau că sunt însărcinată. Dumnezeu făcuse o minune şi ne-a dăruit de Sărbători cel mai frumos cadou pe care l-am fi putut dori vreodată. Acolo,la mine în burtică,creştea un sâmbure de viaţă”,povesteşte Violeta. Sarcina a decurs fără probleme mari şi Violeta s-a internat în spital ca să nască.

O minune numită Alexandra

Era cam pe la ora 22 când a avut prima contracţie,însă colul nu era dilatat destul şi doctorii au hotărât să-i rupă apa. Violeta simţea că-i ceva în neregulă,însă doctorii îi spuneau că nu are cum să nască. Cu toate acestea,ea a simţit dintr-o dată nevoia să împingă şi,până să cheme în ajutor o asistentă,aproape că a născut singură. Când să se aşeze pe pat,medicii au şi luat copilul şi i l-au adus în braţe.

„Credeam că am scăpat uşor,dar placenta rămăsese agăţată pe uter. Au încercat să o scoată trei medici,dar abia ultimul a reuşit. În concluzie,a fost mai uşor să nasc copilul decât să iasă placenta”,afirmă Violeta. Cu toate aceste peripeţii,odată cu Alexandra,care acum are aproape doi ani,Violeta spune că şi-a împlinit viaţa.

Un băiat gata să se nască pe vreme rea

Cornelia Marin este o altă mamă care a născut cu peripeţii. Pentru că după calculele ei sarcina ajunsese la termen,Cornelia a plecat împreună cu soţul ei la ginecolog. Medicul i-a asigurat că mai durează ceva până să nască şi că nu avea motive să se îngrijoreze sau să se interneze în spital. Aşa că s-au întors acasă şi şi-au văzut liniştiţi de treabă.

A doua zi însă,pe la amiază,Cornelia a început să aibă contracţii şi l-a rugat pe soţul ei să sune la ambulanţă. „

povesteşte Cornelia.

Temerile i s-au adeverit şi,în timp ce durerea începea să fie tot mai apăsătoare,au fost anunţaţi că ambulanţa se înzăpezise. În satul Corneliei era doar un dispensar cu o singură doctoriţă,dar care nu mai asistase la naşterea unui copil până atunci şi oricum îi era foarte greu să ajungă la casa pacientei.

Neştiind ce să facă,soţul Corneliei a sunat la poliţie,unde a nimerit peste poliţistul Dorin Mihăiţă Pârşoagă.

,mărturiseşte Cornelia.

Însă Cornelia nu ştia că lucrurile nu-şi găsiseră nici pe departe rezolvarea. Doctoriţa care o asista nu ştia ce să facă şi se simţea depăşită de situaţie. Aşa că au sunat în toiul nopţii un medic ginecolog,care a asistat telefonic la naşterea copilului.

„Când am văzut că şi doctoriţa se pierde cu firea,am uitat de durere şi am încercat să fac tot posibilul să nu-i îngreunez munca. Într-un sfârşit,am născut un băieţel,dar nu-i auzeam vocea şi m-am îngrozit la gândul că a păţit ceva. Doctoriţa plângea şi cei din jur spuneau că trebuie să facă neapărat ceva”,îşi aminteşte Cornelia.

La sfatul ginecologului,doctoriţa a tăiat cordonul ombilical încolăcit în jurul gâtului copilului şi,după câteva minute în care cei de faţă îşi pierduseră speranţa,micuţul a început să plângă. Acum,Iulian este un copil sănătos tun,care nu are idee despre câte a pătimit mama lui ca să-i dea viaţă.