Crenvurştii sunt printre cele mai vechi alimente prelucrate,produse asemănătoare fiind menţionate în textele antice. Pe la 1600,germanii s-au specializat în prepararea unor cârnaţi din carne de porc în maţe de oaie. Ei erau prăjiţi sau fierţi şi serviţi alături de bere. I-au botezat „dachshund“,cârnaţii tradiţionali fiind numiţi mai târziu „frankfurter“.

Două oraşe concurează pentru locul naşterii hotdogului modern. Locuitorii Frankfurtului susţin că ei au inventat produsul culinar cu mai bine de 500 de ani în urmă,mai exact în 1484:cu câţiva ani înainte ca Cristofor Columb să ridice ancora să cucerească America. Dar vienezii sunt de părere că ei sunt creatorii cârnaţilor,pe care i-au numit „wiener“.

Indiferent de originea acestui preparat, cert este că un imigrant german este cel care a vândut primul celebrul cârnăcios pe pământ american. În 1869,Charles Feltman, refugiat în Statele Unite,şi-a început mica afacere în Coney Island, Brooklyn,New York. El avea o tarabă la care vindea crenvurşti calzi. Preparatul culinar,numit „red hot“ („roşu fierbinte“), era ieftin şi ţinea de foame.

Persoana responsabilă de popularizarea hotdogului este însă Antoine Feuchtwanger. Pe la 1880,acesta a început să comercializeze cârnăciorii într-o chiflă tăiată. Se spune că ideea i-a venit după ce iniţial a vândut preparatul împreună cu o pereche de mănuşi,pentru ca clienţii să nu se ardă. Pentru că nu îşi mai primea mănuşile înapoi,şi-a dat seama că iese în câştig dacă pune cârnaţii în chifle tăiate-n două.

Sunt mulţi care spun că denumirea acestui preparat provine dintr-o anecdotă. Ted Dorgan,un bine cunoscut caricaturist care a trăit în SUA,în secolul al XX-lea,a desenat un vânzător de red hot pe un teren de baseball. Pe unul dintre cârnăciori a vrut să scrie „dachshund“ – cuvânt care desemnează şi cârnăciorul,dar şi rasa de câini scunzi şi lungi (şoricar). Şi pentru că nu ştia cum se scrie cuvântul,a notat pur şi simplu „hot dog“ – în traducere literală,„câine fierbinte“.