Obiceiuri şi interdicţii de Sfântul Dimitrie. Ce ţi se poate întâmpla dacă foloseşti pieptănul în această zi!

Pomenit de întreaga creştinătate la 26 octombrie, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie în lăcaşurile sfinte de la noi care-i poartă hramul. Praznicul său este însoţit de o serie de obiceiuri şi tradiţii străvechi.

Sfânt militar şi martir creştin, Mucenicul Dimitrie a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian (284-311). A fost botezat pe ascuns, de teama prigoanelor creştine din acea perioadă. Copilăria şi-a petrecut-o învăţând pe furiş tainele Creştinismului de la părinţii săi. După moartea tatălui, a ajuns guvernator al oraşului grec Salonic, în timpul împăratului roman Maximian Galeriu. Aflând împăratul că Dimitrie ajută pe creştini şi că el însuşi se roagă lui Hristos, l-a întemniţat şi l-a supus la multe chinuri. În jurul anului 300 d. Hr., sfântul, aflat în închisoare, nu şi-a pierdut credinţa şi a continuat să mărturisească pe Mântuitor, vorbindu-le celor închişi despre învăţăturile Lui şi săvârşind minuni în numele Domnului. Atunci când a fost martirizat, din trupul său a curs mir tămăduitor de boli şi înmiresmat, fapt care i-a dat numele Izvorâtorul de mir.

Sfântul Dimitrie este ocrotitor al Craiovei

Unul dintre lăcaşurile de cult închinate Sfântului Dimitrie este mănăstirea de pe lângă Catedrala Mitropolitană din Craiova, oraş al cărui ocrotitor este chiar sfântul martirizat într-o zi de 26 octombrie. Tot la această dată, îşi celebrează hramul mănăstirile Căldăruşani, Răţeşti, Sighişoara, „Dimitrie Cantemir‟, Pângăraţi din judeţul Neamţ, „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie‟ din Dumbrava, judeţul Alba şi schiturile Dragoslavele, Jitianu. Cu o seară înaintea praznicului, în oricare dintre acestea poţi lua parte la slujba vecerniei, spre a-l cinsti pe sfânt.

Tradiţii păstrate de ziua Sfântului Dimitrie

În noaptea de 25 spre 26 octombrie, când este pomenit Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, numit în popor Sânmedru, se aprind focuri ritualice („Focul lui Samedru‟) pe câmpuri sau dealuri în mai multe zone din ţară, în special în sud, Dâmboviţa, Vâlcea, Argeş. În satele în care se mai ţine acest obicei, se adună întreaga suflare şi petrece. Femeile împart vin, covrigi, fructe din care duc şi la biserică. Este sărbătoarea sfârşitului anului agricol şi pastoral. Buşteanul care este aprins are o simbolistică anume: semnifică anul care se încheie. Pentru a rămâne sănătoşi tot anul, copiii şi tinerii care vor să întemeieze o nouă familie sar peste el. După locul în care cade buşteanul atunci când se prăbuşeşte sub flăcări, se ştie care dintre tinerii prezenţi se vor căsători în următorul an agricol. Rolul focului este de a alunga fiarele, dar are şi puteri roditoare, astfel încât, după ce este stins, se obişnuieşte să se arunce în grădina cenuşa rămasă.

Ce nu este permis de Sânmedru

În Oltenia, există credinţa populară potrivit căreia cei care nu respectă tradiţiile sărbătorii de Sfântul Dimitrie vor avea parte de necazuri şi alte primejdii, cum ar fi ericolul animalelor sălbatice. Adesea, sătenii respectau superstiţiile de teamă să nu le fie călcată gospodăria de lupi sau vulpi. În Bucovina, aceia care semănau usturoiul după Sânmedru au pagube în anul următor. Printre alte obiceiuri ale zilei de 26 octombrie se numără tunsul coamei cailor tineri, pentru a creşte mai frumoasă. Pe de altă parte, nu era permisă folosirea pieptănului, ceea ce aducea necazuri şi boală, şi nici depăşirea zilei fără a plăti toate datoriile. Odată cu terminarea anului pastoral, se încheiau socotelile şi se făceau noi învoieli legate de anul următor şi de împărţirea bunurilor şi a turmelor.