Pe 15 august 1714, chiar atunci când domnitorul Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, el s-a arătat cu adevărat un mărturisitor al lui Hristos în faţa sultanului Ahmed. Ziua pomenirii sale fiind fixată pe 16 august, pentru a nu coincide cu marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, care are loc cu o zi înainte.

Sultanul Ahmed i-a cerut atunci domnului Ţării Româneşti să renunţe la Creştinism. Puţini ar fi îndrăznit să răspundă sultanului aşa cum a făcut Brâncoveanu: „De legea creştină nu mă las! În ea m-am născut şi am trăit şi în ea vreau să mor! Fiii mei, am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Hristos! Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!“. Auzind acestea, sultanul a poruncit decapitarea feciorilor domnitorului.

Şi-a convins copiii să se jertfească pentru Iisus

Cum băieţii domnitorului au părut a se teme de urmările alegerii de a rămâne creştini, tatăl le-a amintit de jertfa Mântuitorului: „Să nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi din credinţa voastră pentru lumea aceasta!“ („Cronica românilor şi a mai multor neamuri“, de Gheorghe Şincai). Cumplita pedeapsă a fost executată chiar sub ochii voievodului, care a rămas de neclintit chiar şi atunci când fiul cel mic s-a speriat de călău şi era aproape de a accepta să devină musulman. Ce puternică trebuie să fi fost credinţa domnitorului, din moment ce n-a stat pe gânduri şi i-a cerut celui mai mic dintre fii săi, care avea doar 12 ani, să meargă la moarte din dragoste pentru Iisus!

Ştiai că…

…pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea voievodului Constantin Brâncoveanu, a ginerelui şi fiilor săi?

„Doamne, fie voia Ta!“

După uciderea urmaşilor domnitorului, sultanul a cerut moartea domnitorului Constantin Brâncoveanu însuşi. Nimic nu i-a schimbat decizia voievodului. Odată ce i-a sosit ceasul morţii, a rămas liniştit, s-a închinat şi a rostit: „Doamne, facă-se voia Ta!“, devenind un model de credinţă nezdruncinată atât pentru contemporanii lui, cât şi pentru generaţiile viitoare. Pentru aceasta, ziua pomenirii sale fiind fixată pe 16 august, pentru a nu coincide cu marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, care are loc cu o zi înainte.

Trupurile lor, găsite în Bosfor

După săvârşirea pedepsei, trupurile celor şase martiri, voievodul, fiii şi ginerele său, au fost aruncate în apele Bosforului. Nişte pescari creştini le-au recuperat şi le-au îngropat în secret la Mănăstirea din Haliki, în apropierea Constantinopolului. Doamna Marica, soţia domnitorului, a fost surghiunită alături de cele şapte fiice şi ginerii.La şase ani de la moartea lor, ea a putut să aducă în Ţara Românească trupurile celor ucişi de sultan şi să le înmormânteze la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou“ din Bucureşti, ctitorită de voievod.

Cum doamna Marica nu a trecut pe lespedea mormântului nicio pisanie, doar pecetea Ţării Româneşti, abia în anul 1914, la 200 de ani de la martiriu, istoricul Virgil Drăghiceanu a descoperit, după mai multe cercetări, că acel mormânt ascundea moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu. În prezent, moaştele sfântului se găsesc în interiorul Bisericii „Sfântul Gheorghe-Nou“, unde pot fi cinstite de toţi credincioşii.