Inspirate din lucrările unor artişti apreciaţi, filmele horror au fost realizate de regizori care le-au adăugat efecte sonore, vizuale şi dramatice şi au îmbunătăţit operele artistice ale maeştrilor expresionismului, realismului magic, realismului, suprarealismului şi modernismului. Rezultatele au fost incredibile şi au dat profunzime imaginilor şi temelor filmelor sugerate de picturi celebre.

„Coşmarul‟, de Fuseli

În anul 1781, Henry Fuseli a pictat „Coşmarul”, lucrarea în care un incubus sau demonul sexual masculin stă pe abdomenul unei femei care doarme cu braţele şi capul atârnând de pe pat. Un cap de cal aparţinând iepei ce simbolizează coşmarul iese din umbrele dormitorului.

După aproape 235 de ani, în anul 2015, celebrul tablou a inspirat filmul cu acelaşi titlu, în regia lui Achim Bornhak (Akiz). Personajul principal, Tina, doarme în preajma unei creaturi demonice hidoase. Reală sau imaginară, Tina are o relaţie cu entitatea? Se pare că Bornhak este ambiguu cu privire la semnificaţia creaturii. Fiinţa asemănătoare unui făt ar putea reprezenta nebunia incipientă a Tinei. Ar putea simboliza şi înstrăinarea ei faţă de colegi sau teama ei de a nu fi respinsă. Pictura lui Fuseli pare să frustreze interpretarea atât de mult încât să nu ofere indicii despre semnificaţia filmului, ceea ce îi face pe critici să se întrebe care ar putea fi intenţiile regizorului. Poate că sensul filmului depinde de propriile interpretări ale publicului.

Picturile lui Amedeo Modigliani

Monstrul creat de scriitorul Stephen King este schimbător ca formă şi capabil să-şi asume forma celui mai mare coşmar al cuiva. Adesea, apare sub forma unui clovn nebun şi ameninţător, iar, în filmul regizorului Andy Muschietti din anul 2017, se transformă într-un vârcolac, un lepros şi o femeie care pară să fi ieşit dintr-o pictură de Amedeo Modigliani. Femeia este terifiantă, deoarece faţa ei este alungită, trăsăturile sunt asimetrice, ochii parcă lipsiţi de viaţă sunt alungiţi, iar capetele par să se clatine pe gâturile lungi. Regizorul a explicat că este: „o traducere a unei frici din copilărie. În casa mea, era un tablou Modigliani care mi s-a părut îngrozitor, iar gândul de a întâlni o întrupare a femeii în ea mă înnebunea‟. Înfăţişarea unei figuri feminine a fost atât de deformată în acel tablou, încât i s-a părut monstruoasă. Într-un anumit sens, acea femeie i s-a părut întruchiparea monstrului lui King.

„Casă lângă calea ferată‟

Cunoscuta casa victoriană a lui Norman Bates, situată pe dealul cu vedere la motelul său izolat, este una dintre imaginile de neuitat ale decorului din macabra capodoperă a lui Alfred Hitchcock din anul 1960, „Psycho‟. Puţini ştiu că a fost inspirată de pictura realizată de Edward Hopper în anul 1925 şi numită „Casă lângă calea ferată‟. Reşedinţa picturii este o casă mare, în stil victorian, aşezată lângă o şină de cale ferată care creează o barieră vizuală. Aceasta pare să blocheze accesul la casă, care este izolată într-un peisaj gol. Este o stare de spirit pe care o creează şi casa lui Hitchcock din vârful dealului. Casa pare interzisă, este izolată şi îi permite lui Bates să trăiască într-o realitate imaginară a propriei sale lumi, care se dovedeşte a fi una a singurătăţii şi a nebuniei.

„Grădina plăcerilor‟

Personajul principal din filmul „Exorcistul‟ (1973), Regan MacNeil, posedat de duhuri rele, strigă, spune blasfemii, obscenităţi, insulte şi invective către cei doi preoţi care vin în casă pentru a exorciza demonii din interiorul său. Comportamentul bizar al adolescentei a avut totuşi o problemă. Regizorul filmului, William Friedkin şi Chris Newman, care lucra la coloana sonoră a peliculei, nu ştiau cum să exprime vocea diavolească a personajului. Au găsit răspunsul într-o sursă neobişnuită: celebrul triptic suprarealist al lui Hieronymus Bosch, „Grădina plăcerilor‟. Deoarece Linda Blair, care a interpretat-o pe Regan, era un copil, Mercedes McCambridge, a interpretat partea în care personajul are un limbaj urât. Regizorul i-a arătat pictura lui Newman Bosch, cu zecile de demoni din panoul tripticului care reprezintă viziunea pictorului asupra iadului. „Aşa ar trebui să sune vocea lui satan‟, a sugerat el. Sute de înregistrări au fost folosite pentru a crea un amestec de sunete diverse. S-au utilizat sunete de broaşte şi bondari.

FOTO: Shutterstock