M-am născut în Galaţi,într-o familie în care educaţia se făcea cu certuri şi bătăi. Scandalurile şi reproşurile zilnice m-au făcut să mă închid în mine şi să-mi doresc să evadez din acea viaţă. Sora mea,cu 3 ani mai mare,îşi găsise de muncă în Spania. Voiam şi eu să-i urmez exemplul,dar am renunţat când l-am întâlnit pe cel care avea să-mi devină soţ în mai puţin de cinci luni. Abia împlinisem 20 de ani.

M-am îndrăgostit nebuneşte

Lucram ca vânzătoare la un butic din cartierul în care am copilărit,când un tânăr înalt,chipeş,cu ochi negri şi gropiţe în obraji a început să-mi facă ochi dulci când venea la magazin. Am intrat în vorbă şi,după câteva zile,m-a invitat în oraş. Eram încântată! În timpul întâlnirilor noastre am aflat că era singur la părinţi,că muncea în construcţii şi că stătea singur,într-o garsonieră moştenită de la bunici. I-am povestit de viaţa mea de acasă şi m-a asigurat că alături de el aveam să duc una fără probleme. L-am crezut orbeşte. Am făcut nunta într-o zi răcoroasă de toamnă şi m-am mutat la el.

Citeşte şi:Poveste din viaţă:„Un avort mi-a distrus viaţa"

Aveam mari probleme cu banii

La scurt timp după nunta noastră, am rămas însărcinată. Pentru că el nu-şi mai găsea de lucru în oraş, a început să-şi caute serviciu în localităţile din jur. Avea perioade când muncea, dar erau şi zile când stătea acasă. De multe ori, soţul meu părea distrat, era mai mereu nervos. Am pus asta pe seama lipsei unui loc stabil de muncă. Nu l-am ţinut din scurt şi nici nu i-am interzis să se vadă cu prietenii, deşi petreceam foarte puţin timp împreună. Problemele băneşti ne copleşeau, mai ales după ce am născut un băieţel. Soluţia a venit din partea surorii mele, plecată în Spania. Îi găsise soţului meu de lucru. Aşa că am luat hotărârea ca el să muncească în străinătate.

Totul s-a transformat în coşmar

Chiar dacă eram atât de departe unul de celălalt, ne era din ce în ce mai bine din punct de vedere financiar. Copilul creştea, nu mai eram stresată că nu avem bani să plătim cheltuielile şi cele necesare pentru casă. Vorbeam foarte des la telefon şi abia aşteptam ca soţul să se întoarcă acasă. Când băieţelul nostru a împlinit şase luni, Cosmin a venit în ţară pentru câteva zile. I-a adus jucării, hăinuţe şi s-a jucat în continuu cu el. Cu mine însă se purta altfel. M-am gândit că poate e din cauza timpului petrecut departe unul de celălalt. Într-una din zile, am găsit în telefonul lui nişte poze în care el se îmbrăţişa şi săruta cu nimeni alta decât cu sora mea. Mi-am revăzut cu ochii minţii nunta, momentele frumoase petrecute în doi. Totul s-a transformat într-un coşmar pentru mine.

Mi-a zis că nu vrea să ne despărţim

Când i-am cerut explicaţii, Cosmin a părut uşurat că aflasem. Mi-a zis ca este îndrăgostit de sora mea, că este cu ea de câteva luni şi că locuiesc împreună, nu aşa cum îmi spusese mie, că stă cu nişte colegi de muncă. Mi-a povestit cum ea l-a rugat în nenumărate rânduri să-mi spună adevărul, dar că lui i-a fost teamă de reacţia mea. Mi-au dat lacrimile şi am început să tremur. Mă simţeam trădată. M-a luat în braţe şi mi-a zis că-i pare rău că-mi face asta, dar că nu se poate împotrivi dorinţei de a sta cu sora mea şi că nu a crezut că poate să aibă sentimente atât de puternice pentru cineva. Mi-a zis că ţine şi la mine şi că-l iubeşte nespus de mult şi pe băieţelul nostru, că întotdeauna o să fie alături de noi şi că nu vrea să ne despărţim.

Citeşte şi: Poveste de viaţă:„Am fugit de acasă la 14 ani“

Nu pot renunţa la el

M-am gândit săptămâni la rând ce să fac. Şi mi-am dat seama că pur şi simplu nu mă pot desprinde de el. Deşi sufăr ştiind că împarte acelaşi pat cu sora mea,nu mă simt capabilă să îl părăsesc. Mă gândesc că băieţelul nostru va avea foarte mult de suferit de pe urma despărţirii noastre. Nu-l pot creşte singură. Şi apoi,eu unde o să stau? Ce-o să fac? Nu am puterea s-o iau de la capăt.

Mioara S.,Galaţi