În momentul în care s-a observat lipsa celebrului tablou pictat de Leonardo da Vinci mulţi au crezut că a fost mutat pentru o şedinţă foto. Curios, furtul nu a fost sesizat decât a doua zi după întâmplare. Imediat, a fost declanşată o anchetă, în care s-a folosit şi o tehnică nouă pentru acele timpuri: amprentarea. Chiar şi fără faimoasa pictură, oamenii vizitau muzeul Luvru şi chiar aduceau flori, pe care le depuneau în faţa peretelui în care s-a aflat tabloul. S-a oferit şi o recompensă pentru oricine avea informaţii care să ducă la prinderea hoţului. Pe lista suspecţilor s-au aflat şi Guillaume Apollinaire şi Picasso.

Hoţul, prins după doi ani

Ancheta a fost anevoioasă şi nicio pistă nu părea să îi ducă pe oamenii legii pe urmele hoţului. Abia după doi ani a fost prins făptaşul. Acesta era italianul Vincenzo Perugia, tâmplar şi zugrav, fost angajat la Luvru, care a lucrat chiar la lama de protecţie din faţa tabloului. El nu s-a aflat niciodată pe lista suspecţilor. Perugia a fost prins de autorităţile italiene la Florenţa, unde acesta intenţiona să o ducă la Galeriile Uffizi, acolo unde el credea că îi este locul. A cerut o sumă de bani mică, bărbatul susţinând că a făcut acest gest din patriotism.

Au fost scrise şi cărţi care relatează celebrul caz de furt, printre acestea numărându-se: „Vanished Smile: The Mysterious Theft of Mona Lisa‟  („Surâsul furat: Misteriosul furt al Mona Lisei‟), de R.A. Scotti şi „The Crimes of Paris: A True Story of Murder, Theft, and Detection‟ („Crimele Parisului: O poveste adevărată despre crimă, furt şi investigaţie‟), de Dorothy şi Thomas Hoobler.