Cine mai merge la muzee?
Acolo se păstrează un trecut de care nouă, locuitorilor oraşului, nu ne e dor. Preferăm oricând o terasă cu bere rece unui muzeu, pe care-l vedem ca pe un loc pentru turişti şi copii.
Chiar aşa,cine mai merge la muzee? Eu însămi sunt dintre acei oameni obişnuiţi care le vizitează doar într-o frumoasă noapte de mai,Noaptea Muzeelor. Anul acesta am ieşit din obişnuit şi am străbătut muzeele Bucureştiului,curioasă să aflu cine le mai calcă pragul.
Muzeul de istorie,vizitat de străini
Cobor pe Calea Victoriei şi praful îmi intră-n ochi. Pe aici se lucrează de zor,ca şi cum de ani buni oraşul ăsta e în reconstrucţie.
E aproape de ora prânzului,dar oamenii se înghesuie pe trotuare.
Femei cu tocuri înalte păşesc nesigure printre grămezi de moloz. În faţa Muzeului Naţional de Istorie,escavatoarele îşi continuă lucrările.
Mă aşez pe scări şi aştept. Văd un grup de turişti străini,însoţiţi de un ghid intrând în muzeu. Au în mâini camere foto şi conştientizez existenţa turiştilor străini în Bucureşti.
Începe să plouă. Chiar şi aşa,îmi continui itinerariul dinainte stabilit. Eşec total. Muzee goale. Reiau experimentul sâmbătă.
Muzeul Naţional de Istorie
Muzeul militar în program de vară
Dar sâmbătă după-amiază,când am trecut din nou pe la Muzeul de Istorie,nu mai intra nimeni. O fi fost din cauza soarelui prea puternic.
Am plecat repede spre Muzeul Militar,unde nu era nici picior de om. Am privit câteva minute tancul din curte şi cele câteva statui,savurând liniştea.
Apoi am văzut că nu eram singură. În curtea muzeului,doi copii de 16 ani se fotografiau cu statuile.
Într-o sâmbătă după-amiază însorită,am găsit Muzeul Militar la fel de gol ca într-o zi ploioasă de miercuri. Aşa că am plecat spre Muzeul Ţăranului.
Muzeul Militar
Muzeul Ţăranului te invită la film
Vin des aici. La Muzeul Ţăranului rulează unele dintre cele mai bune filme din Bucureşti. Recunosc că muzeul nu m-a tentat niciodată,deşi invitaţia sună bine:
„Dincolo de uşă începe timpul. Îndrăzniţi! Open the door! Ouvrez la porte!“
Aveam impresia că aici găseşti doar războaie de ţesut,însă când îl vizitezi descoperi expoziţii de fotografii,de costume populare,de unelte vechi.
Un adevărat labirint prin viaţa ţăranilor de altădată.
Copiii sunt fascinaţi de istoria satului românesc
Pe uliţele din Muzeul Satului
Când am intrat la Muzeul Satului,am redescoperit un spaţiu uitat,cu aer curat,cu pisici şi cocoşi,cu hanuri şi căpiţe de fân. Dintr-odată,m-am reîntors în satul în care-mi petreceam vacanţele de vară în urmă cu mulţi ani. Pe aleile muzeului,te simţi departe de Bucureşti.
Ţi-ar fi spus-o oricare vizitator. Şi nu-s deloc puţini. Dar parcă-s mai mulţi străini. Aici auzi vorbindu-se câteva limbi europene într-o singură sâmbătă.
Şi tot nu-mi vine a crede că Bucureştiul are astfel de turişti. O nemţoaică îmi spune că a venit la Bucureşti din curiozitate şi ţine să adauge că îi place foarte mult.
Nu ştiu dacă s-o cred. Poate că vrea doar să fie politicoasă. Un bărbat îi explică fiicei lui la ce foloseşte un butoi.
De pe verandele caselor,copiii încearcă să vadă ce e în interior,prin geamurile închise. Vezi oameni de toate vârstele.
Muzeul Satului
FARMECUL caselor bătrâneşti...
Pe aleile muzeului găsesc grupuri de vizitatori străini,atenţi la pozele pe care le fac,privind fascinaţi în jur. Mă opresc în curtea unei case,unde câţiva expozanţi încep să strângă.
E penultima zi a taberei de creaţie Vara pe uliţă. O femeie expune ouă încondeiate. O cheamă Valeria şi e din Bucovina. În fiecare an învaţă copiii să încondeieze ouă.
„Eu am învăţat de la o bătrână din satul meu,din Vatra Moldoviţei,Suceava,şi duc tradiţia mai departe. Am fete şi nurori care şi ele încondeiază ouă. Iar copiii din Bucureşti au învăţat şi ei destul de repede”,spune femeia.
Instantaneu pe uliţele satului românesc
Un fel de epilog....
Plec cu gândul că Muzeul Satului e un altfel de muzeu. Unul cu public. Deşi tot străinii şi copiii predomină.
Mă gândesc că e normal să fie aşa. Când mergi într-un oraş necunoscut,vrei să vezi muzeele. Când eşti copil,vrei să vezi muzeele.
Şi de aici,concluzia:când eşti copil,la muzeu îţi poţi imagina că ai plecat în vacanţă,undeva,departe,într-un oraş necunoscut.
