"Iubitul meu e mai în vârstă ca tata"

Se spune că dragostea nu ţine cont de vârstă, iar povestea mea de iubire nu face excepţie de la regulă. Poate că lumea ne vorbeşte pe ascuns, dar eu sunt convinsă că Mihnea este sufletul meu pereche.

O prietenie pe viaţă

Părinţii mei s-au căsătorit de tineri şi s-au stabilit în aceeaşi comună cu bunicii mei dinspre tată. Şi-au construit o căsuţă şi şi-au întemeiat o gospodărie frumoasă. Cea mai bună prietenă a mea era Simina,care locuia în Iaşi şi îşi petrecea fiecare vacanţă la bunicii ei,vecinii noştri. Simina era orfană de tată. Pe când avea 16 ani,mama ei a plecat la muncă în Italia,aşadar a trebuit să se descurce singură. După ce am terminat liceul,mi-am dorit să-mi încerc norocul la oraş. Simina m-a invitat să locuiesc cu ea şi m-a ajutat să-mi găsesc de lucru la un butic.

Un accident ne-a schimbat viaţa

Într-o bună zi,am primit un telefon. Mi s-au tăiat picioarele,fiindcă o voce mă anunţa că prietena mea a suferit un accident de maşină. Am fugit la spital. Stăteam pe hol,plângeam şi mă rugam pentru viaţa ei,când a ieşit un doctor care a întrebat dacă sunt rude din partea Siminei. M-a liniştit spunându-mi că prietena mea este bine şi că se va recupera. Au urmat două săptămâni lungi,în care m-am împărţit între spital,muncă şi casă. Într-o zi,prietena mea m-a întrebat dacă se petrece ceva între mine şi domnul doctor. Am zis că nimic,ce să se întâmple? „Atunci,de ce se uită aşa la tine?“,mi-a spus ea. Trebuie să recunosc că remarca ei m-a pus pe gânduri şi am început să fiu mai atentă la detalii. Doctorul Mihnea petrecea mai mult timp la patul Siminei faţă de alţi pacienţi,îmi dădea multe sfaturi şi mereu mă întreba dacă avem nevoie de ceva. Mi-am dat seama că începusem să mă fâstâcesc când îl simţeam în apropiere.

Începutul poveştii

Bănuiam că medicul era însurat şi că nu s-ar uita niciodată la o fată de 24 de ani. Când îl priveai,nu-i dădeai mai mult de 40 de ani. Era înalt,brunet,cu doar câteva fire albe şi se îmbrăca mereu la costum. La externare,doctorul mi-a dat numărul lui de telefon în caz că mai am vreo întrebare. În zilele în care au urmat m-am pomenit des gândindu-mă la Mihnea şi nu de puţine era mă întrebam ce mai face. Nu mică mi-a fost mirarea când am ajuns acasă într-o zi şi l-am găsit pe doctor la în vizită. Simina îl rugase să vină. Am petrecut seara toţi trei. Aşa am aflat că Mihnea avea 47 de ani,cu 2 mai mulţi ca tata,nu fusese niciodată însurat şi că-şi iubea meseria mai mult decât orice. Când Simina s-a dus la culcare,Mihnea s-a aşezat pe canapea lângă mine şi mi-a mărturisit că mă place.

Părinţi nu l-au acceptat

 La început,m-a speriat mărturisirea lui. Mă intimida cu profesia,cu educaţia lui,mă întrebam dacă am putea găsi subiecte comune de conversaţie. Dar,în lunile care au urmat Mihnea mi-a cucerit definitiv inima. Eram amândoi persoane mai retrase,ne plăceau aceleaşi filme,zâmbeam la aceleaşi întâmplări. Îmi plăcea faptul că era mai matur. De Crăciun,când părinţii ne-au invitat pe la ei,a trebuit să le mărturisesc că Mihnea e mai în vârstă ca mine. Tata s-a supărat teribil şi mi-a spus că iubitul meu voia doar să profite de o fată tânără. Mama a început să plângă. Mihnea nu s-a supărat şi mi-a spus că înţelege reacţia lor. Eram sfâşiată între iubirea pentru părinţi şi cea pentru el.

Am ales cu inima

Iubitul meu mi-a spus că merg acasă pentru o perioadă:dacă iubirea noastră era îndeajuns de puternică,urma să treacă,cu siguranţă,testul timpului. Aşa au trecut trei luni. În fiecare zi tânjeam după el,vroiam să stau de vorbă cu el,să îi povestesc tot ce mi s-a întâmplat peste zi şi să-mi găsesc liniştea în braţele sale. El nu m-a mai sunat şi bănuiam că m-a uitat. Într-o zi,mă întorceam de la magazin când i-am văzut maşina la poartă. Am fugit în casă,unde l-am găsit vorbind liniştit cu părinţii mei. Nu mai suportase absenţa mea şi venise să îmi ceară mâna. Mi s-au tăiat picioarele de emoţie. Am spus da fără să ezit. Cred că maturitatea lui i-a convins pe părinţii mei,care au acceptat până la urmă relaţia noastră. M-am întors în Iaşi şi de atunci trăiesc cea mai frumoasă poveste de iubire. Şi nu pun la suflet privirile răutăcioase şi vorbele şoptite pe seama noastră.

Lavinia P. Iaşi