Poveste de viaţă:"M-am îndrăgostit de un bărbat însurat"

Nu mi-am închipuit vreodată că-mi voi găsi fericirea în braţele unui bărbat care a trecut deja prin experienţa unei căsătorii şi, cu atât mai puţin, că acesta aparţine, cel puţin în acte, unei alte femei. Însă dragostea nu ţine cont de starea civilă...

Încă de mică visam la momentul în care voi îmbrăca rochia albă de mireasă,ştiind că ziua în care-i voi spune „da“alesului inimii mele va fi probabil cea mai fericită din viaţa mea. Însă,până să ajung să mă bucur de această clipă a trebuit să mă lupt pentru dragostea bărbatului iubit.

M-a fermecat din primul moment

Acum câţiva ani,m-am angajat ca secretară la o firmă care se ocupa cu importul de materiale de construcţii. Într-o zi,m-a sunat un domn care dorea să stabilească o întâlnire de afaceri cu şeful meu. După ce am discutat cu acesta,l-am rugat să treacă pe la sediul firmei în ziua următoare. Mi-a făcut o impresie bună de când am vorbit la telefon deoarece a fost extrem de politicos şi cu o voce plăcută. După ce a discutat cu şeful meu,a venit la mine să-l ajut să stabilească data unei următoare întâlniri. Nu am putut să nu remarc că era un bărbat îngrijit,şarmant,care părea foarte sigur pe sine. Câteva ore mai târziu,am primit la birou un superb buchet de flori,însoţit de un bileţel prin care eram rugată să accept invitaţia la o cafea. Era semnat simplu,Adrian,şi am făcut repede legătura cu domnul curtenitor pe care-l întâlnisem mai devreme. Din curiozitate,am mers la sfârşitul programului la cafeneaua unde mă aştepta şi am descoperit un bărbat cald,cu un simţ amuzant şi cu care aveam multe în comun. Bineînţeles că ochii mi-au fugit şi spre mână,însă verigheta lipsea. Când l-am întrebat,mi-a povestit că e divorţat şi că nu a mai vorbit cu fosta soţie de mai bine de doi ani.

O căsnicie eşuată

După mai multe întâlniri,m-am îndrăgostită iremediabil de el şi,cu cât ne vedeam mai des,cu atât îi descopeream mai multe calităţi. Mi-a povestit că a trecut prin multe greutăţi şi că timp de câţiva ani a trebuit să stea departe de familie,pentru că a lucrat în străinătate. Dacă la început soţia sa a fost de acord,deoarece avea un contract de muncă avantajos din punct de vedere financiar,după un timp au apărut problemele. Îi reproşa că stă prea mult timp singură şi astfel ajungeau să se certe aproape de fiecare dată când vorbeau. Într-o zi,a primit un telefon prin care ea îl anunţa că vrea să divorţeze. A luat primul avion spre România,însă toate încercările sale de a se împăca au rămas fără rezultat,iar în final a fost nevoit să se întoarcă la muncă. Apoi a primit actele de divorţ şi,deşi nu şi-a dorit acest lucru,şi-a angajat un avocat în ţară. A semnat ce era nevoie,urmând ca la partaj soţia să primească apartamentul în care locuia. A aşteptat până i-a expirat contractul,după care s-a întors în ţară şi şi-a deschis o firmă de construcţii.

Un nou început

M-am mutat la el la câteva luni de la prima întâlnire,iar părinţii mei l-au plăcut de cum l-au cunoscut. Îşi dorea foarte mult o familie şi eram convinsă că mi-am găsit sufletul pereche. Era foarte atent cu mine şi nu de puţine ori mă surprindea cu câte o mică atenţie,deşi nu era o ocazie deosebită. Am plecat în concediu la munte,unde m-a şi cerut în căsătorie de Revelion. Am stabilit data nunţii pentru primăvara următoare şi am început să punem la punct toate detaliile. Când am văzut ce acte sunt necesare pentru a ne putea căsători ne-am dat seama că avem nevoie de certificatul de divorţ. Am mers la starea civilă pentru a  ridica o copie şi acolo ne-am lovit de prima problemă,nu exista niciun certificat pe numele lui. Atunci am realizat că mă îndrăgostisem de un bărbat însurat...

Drumul spre altar,plin de obstacole

 Adrian a luat legătura cu fosta soţie,care i-a declarat cu seninătate că ea s-a răzgândit şi nu a mai divorţat. Pentru a semna actele a cerut ca,pe lângă apartament,să primească şi o sumă însemnată de bani. Adrian nu a ezitat nicio secundă şi a acceptat toate condiţiile puse de fosta soţie,doar din dorinţa de a nu amâna data căsătoriei noastre. Atunci mi-am dat seama cât de mult mă iubeşte şi că banii,pentru care a muncit din greu printre străini,nu erau mai importanţi decât fericirea mea.

Fericirea mult aşteptată

Ziua nunţii a fost într-adevăr cea mai fericită din viaţa mea,mai ales că-l aveam alături pe cel mai iubitor bărbat din lume. Încă nu ştiu ce am făcut ca să fiu atât de norocoasă. Dragostea noastră a fost binecuvântată anul trecut cu o fetiţă,care ne luminează viaţa în fiecare zi.