Cei doi sfinţi au propovăduit Evanghelia, întărindu-le oamenilor credinţa în Hristos. Ei sunt pomeniţi împreună, pentru că au murit în aceeaşi zi, din porunca împăratului Nero.
 

Petru, piatra de temelie a Bisericii creştine

Sfântul Petru se numea Simon, înainte de a se fi întâlnit cu Iisus, cel care i-a schimbat numele în Kefa (în limba aramaică, piatră, adică Petru). Acesta s-a născut în Betsaida Galileii. Tatăl său se numea Iona, iar fratele său, Andrei, a fost cel dintâi chemat de Iisus să fie Apostol. Petru era căsătorit şi îşi câştiga traiul din pescuit. Într-o zi, l-a întâlnit pe Iisus din Nazaret, cel care i-a schimbat viaţa, invitându-l în rândul apostolilor. În timpul patimilor lui Hristos, a avut o clipă de slăbiciune şi a spus: ,,Nu-l cunosc pe omul acesta“. Imediat, s-a căit de fapta sa şi a început să plângă.Iisus a prezis dinainte că Petru se va
lepăda de El de trei ori în Joia Mare. Greşeala, însă, i-a fost iertată. După Înălţarea Domnului, Sfântul Petru l-a propăvăduit pe Hristos în Ţara Sfântă, în Cetăţile din Asia Mică şi a ajuns până la Roma. Petru a fost unul dintre întemeietorii primei comunităţi iudeo-creştine din Ierusalim. În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, începute de împăratul Nero, după incendierea Romei, Petru a fost întemniţat împreună cu Apostolul Pavel. Sfântul Petru a fost executat prin răstignire pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie.

Pavel, din duşman, apărător al credinţei

Sfântul Apostol Pavel este considerat unul dintre cei mai mari teologi care au propăvăduit creştinismul. S-a născut în Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mică, într-o familie de evrei înstăriţi, având un atelier de ţesut stofe. El ştia carte, devenind mai târziu cel mai prolific scriitor dintre apostoli. Pavel s-a alăturat apostolilor după înălţarea Domnului la cer. La început, fusese un zelos apărător al legii vechi şi un duşman al bisericii lui Hristos. Scrierile biblice consemnează o întâplare pe drumul spre Damasc, unde Saul, botezat mai târziu Pavel, dorea desfiinţarea comunităţii creştine. Domnul i se arată într-o lumină orbitoare venită din cer şi spune: ,,Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Pavel stă apoi trei zile într-o cetate, fiind lipsit de vedere. În pocăinţa sa, nu a băut şi nu a mâncat nimic. S-a rugat neîncetat pentru ca Domnul să-i arate voia sa. L-a scurt timp, ucenicul Anania este învrednicit să-l boteze pe Saul şi să-i redea vederea. Astfel primeşte Pavel har şi apostolie. Sfântul Augustin spune în scrirrile sale că de atunci Pavel a devenit „din lup miel, din persecutor înfocat, învăţător şi neobosit apostol al popoarelor”. El a schimbat faţa Europei, Asiei şi Africiii, deoarece a predicat Evanghelia dincolo de hotarele creştinătăţii. A scris 14 epistole, care se găsesc în Sfânta Scriptură. Pentru că l-a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost întemniţat la porunca împăratului Nero, iar apoi condamnat la moarte prin decapitare, în anul 67.

Obiceiuri de Sânpetru

În tradiţia populară, ziua de 29 iunie marchează mijlocul verii agrare şi perioada secerişului. Oamenii au numit-o simbolic Sânpetru de vară.  În povestiri, Sânpetru apare ca un personaj terestru însoţindu-l pe Dumnezeu. Se îmbracă în straie ţărăneşti, creşte animale şi pescuieşte. Pentru că este foarte credincios, Dumnezeu îl ia cu El în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. În această zi, în multe localităţi din ţară, oamenii fac pomeni pentru sufletele celor plecaţi în ceruri, dar şi petreceri, şi târguri.Nimeni nu are voie să scuture merii, pentru că altfel Sfântul Petru se supără tare şi trimite piatră peste pământurile celui care nu a ascultat.