Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai populare sărbători pentru credincioşii ortodocşi români. De altfel, un număr mare de biserici şi mănăstiri de la noi poartă hramul Maicii Domnului, iar, în această zi specială, oamenii merg în acele locuri în pelerinaj. Uneori, mai toată suflarea satelor pornesc în aceste pelerinaje. La multe biserici, unde au loc slujbe cu un fast deosebit, credincioşii vin încă din preziua praznicului, de 14 august. Astfel, participă la slujba de seară, ce se poate prelungi cu o priveghere, care durează, uneori, până foarte târziu în noapte sau chiar până dimineaţa.

Se zice că cel mai mare pelerinaj de Adormirea Maicii Domnului este cel de la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj, unde se păstrează o icoană cunoscută ca făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De Sfânta Maria, sute de mii de credincioşi se adună aici pentru a cere sprijinul Sfintei Fecioare. Foarte mulţi pelerini, în semn de evlavie, fac, la vremea praznicului, înconjurul bisericii, o dată sau de trei ori, în genunchi, aşteptând apoi cu răbdare să le vină rândul pentru a se închina în faţa icoanei Maicii Domnului.

Odată cu ceremoniile religioase, oamenii sărbătoresc ziua Sfintei Maria şi prin crame şi evenimente folcrorice. Biserica aminteşte, însă, credincioşilor, că postul Adormirii Maicii Domnului, care începe cu 14 zile înainte de praznic, ţine inclusiv pe data de 15 august. Este unul dintre posturile mari de peste an, care pregăteşte sufletul credincioşilor şi pentru sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Domnului, din 6 august.

Semnificaţia sărbătorii

Când Maica Domnului s-a stins din viaţă, toţi apostolii au fost aduşi, „miraculos“, la înmormântarea ei. Doar apostolul Toma nu a putut fi prezent. Când a ajuns, însă, câteva zile mai târziu, a dorit să o vadă încă o dată, aşa că i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Maicii Domnului. Atunci, apostolii au descoperit că trupul ei nu mai era în mormânt, semn că fusese ridicat în împărăţia lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, în lumea catolică sărbătoarea se numeşte Ascensiunea Maicii Domnului, considerându-se că trupul şi sufletul ei au fost înălţate la cer. La creştinii ortodocşi, numele de „adormire“ provine de la felul în care s-a stins Sfânta Maria. Ca toţi muritorii creştini, ea a murit de o moarte bună, ci nu de una provocată, adică a trecut în adormirea veşnică.

La fel ca şi în cazul Naşterii sau Intrării în Biserică a Sfintei Maria, nici pentru sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului nu există referinţe istorice sau biblice. Biserica Ortodoxă propovăduieşte că Maica Domnului este fără de păcat, dar şi că Fecioara Maria a avut nevoie de mântuirea lui Hristos, în urma încercărilor, suferinţelor şi a părăsirii acestei lumi. Astfel, ea a fost luată la Cer de Fiul ei, ca Maică a Vieţii, unde ia parte la viaţa fără de sfârşit din Împărăţia Cerurilor.

Tradiţii străvechi

Ca la orice sărbătoare mare, tradiţiile religioase se împletesc cu cele folclorice, dând naştere, de-a lungul secolelor, unor obiceiuri străvechi. Se zice că femeile însărcinate nu a voie să muncească de Sfânta Maria, altfel vor avea dureri mari la naştere. Pe de altă parte, fetele care vor să se mărite trebuie să spele cu apă de busuioc icoana Maicii Domnului, pentru ca Fecioara să le ajute să-şi întâlnească viitorul soţ.

Adormirea Maicii Domnului marchează şi schimbarea de anotimpuri, care atrage, şi ea, o serie de tradiţii. De exemplu, imediat după Sfânta Maria, ciobanii coboară oile de la munte, bărbaţii îşi schimbă pălăria cu căciulă, este interzis scăldatul în apa râurilor, spurcată de acum de cerb şi dormitul pe prispă.

Ştiai că...

…. şi musulmanii o respectă pe Maica Domnului? În Coran, la capitolul Ali’Imran, 42 scrie: „Îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor!»“.