După un urcuş greu,pe versanţi abrupţi,ajungi la Mănăstirea Cetăţuia,oază de linişte şi de bucurie sufletească. Cărarea este marcată de 12 cruci,care amintesc de Drumul Crucii,pe care l-a parcurs Hristos înainte de răstignire.

Un izvor şi o icoană făcătoare de minuni

În biserica săpată în peşteră,unde s-au rugat sihaştrii şi voievozii,pătrunzi parcă într-un alt timp,unul sacru. În altar,în spatele sfintei mese,se află un mic izvor,care curge
doar o scurtă perioadă din an:de la „Izvorul Tămăduirii” (vinerea din Săptămâna Luminată) şi până la Adormirea Maicii Domnului (15 august),cele două sărbători fiind şi cele două hramuri ale mănăstirii.

Preoţii amestecă această apă în agheasmă,pentru a da uşurare problemelor trupeşti şi sufleteşti. Aici te poţi ruga în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Pare să nu fie diferită de altele,dar nădejdea cu care s-au rugat cei dinainte a înzestrat-o cu har nestins.

Sfântul Ioanichie,de ajutor familiilor

Lăcaşul este ocrotit de rugăciunile Cuviosului sihastru Ioanichie,care a trăit aici în urmă cu 400 de ani.

Moaştele lui au fost găsite în ultimele decenii,chiar în peştera în care s-a nevoit,aflată la sute de metri deasupra pământului. Cei mai îndrăzneţi pot coborî acum din vârful muntelui pe scara ce se lasă în hău pentru a ajunge la chilie,dar toţi cei care ajung la schit se pot închina la moaştele sfântului.

Cuviosul Ioanichie este de ajutor mai ales familiilor. Rugăciunea unuia dintre soţiaduce împăcarea chiar şi în cazul cuplurilor aflate în pragul divorţului.

Părintele stareţ Modest povesteşte cum multe cupluri au făcut copii,după ce s-au închinat aici. Ştie aceasta pentru că,nu de puţine ori,aceştia au venit ca să-şi boteze pruncii chiar la mănăstire şi i-au povestit minunea pe care a făcut-osfântul în viaţa lor.

Când l-am întrebat pe părintele stareţ de ce tocmai un sihastru ocroteşte familiile,mi-a răspuns că,pentru călugării,care au renunţat la familie,toţi oamenii care le caută îndrumarea devin fiii lor duhovniceşti,de care au grijă ca nişte adevăraţi părinţi.

Rugăciuni împlinite

Părintele Modest povesteşte despre o familie de sculptori care nu putea avea copii. Au fost pe la mulţi doctori,dar verdictul era acelaşi. Până la urmă,cei doi se resemnaseră. În această stare se aflau când au început să lucreze pentru mănăstire.

Au fost solicitaţi de părintele Modest să sculpteze racla Sfântului Ioanichie. După ce au încheiat treaba,au primit o veste minunată:urmau să aibă primul copil.

După ce-au sculptat şi uşile bisericii,li s-a născut cel de-al doilea copil. Acum,fericita familie are patru copii şi părinţii îi sunt recunoscători Sfântului Ioanichie.