Dacă simţi că oraşul ţi-a amorţit simţurile, că ţi-e greu să ţii pasul cu stilul tău de viaţă prea grăbit, dacă ţi-e dor de linişte şi de gustul tradiţiilor, urcă-te-n maşină sau în tren şi opreşte‑te abia când ai ajuns acolo, în nordul ţării, unde timpul îşi pierde viteza, iar tu ştii asta de cum ai ajuns şi ai auzit vorbind primul om al locului.

Graiul Maramureşului are o muzică aparte, care te poartă într-o lume simplă, dar captivantă.

Aşa e lumea în Ţara Lăpuşului-prima dintre cele patru ţări ale acestui judeţ, în care lemnul ia locul betonului.

Un loc înconjurat de munţi

Situată la sud de oraşul Cavnic şi la doar câţiva kilometri de Baia Mare, Ţara Lăpuşului, spaţiu vechi din secolul al XIII-lea, este înconjurată de munţi.

La nord-est e lanţul Gutâi-Lăpuş-Ţibleş, la sud-est e vârful Breaza, iar în vest sunt dealurile Preluca şi Vârful Şatra.

Lăpuşul, râul atât de drag turiştilor şi localnicilor, izvorăşte de sus, din munţi, urmând cursul văilor, iar aerul proaspăt şi rece îl simţi cum îţi intră-n plămâni la fiecare plimbare pe potecile bătătorite de vreme.

Cea mai frumoasă dintre cele şapte mănăstiri

Rohia e satul celei mai frumoase şi mai vizitate dintre cele şapte mănăstiri ale regiunii.

Mănăstirea Ana Rohia e chiar în mijlocul pădurilor de fagi şi de stejari, un loc unde spiritualitatea parcă s-a ascuns, dar se dezvăluie fiecărui turist credincios, care trece pragul lăcaşului de cult.

Vizitatori sunt mulţi şi pentru că oamenii ştiu că aici şi-a trăit ultimii ani Nicolae Steinhardt, scriitorul evreu, convertit la ortodoxism.

Mănăstirea Ana Rohia, din ­mijlocul pădurilor

Despre mănăstire, legenda spune că temelia ei a fost pusă în 1926, de Nicolae Gherman, în amintirea fiicei sale Ana, dispărută cu patru ani înainte şi care i-a apărut în vis tatălui, rugându‑l să ridice o mănăstire la marginea satului.

În anii comunismului, un singur călugăr a rămas aici. Îl mai găseşti şi astăzi.

Mai poţi încerca!

Poţi vizita Muzeul Florian de lângă oraşul Târgu Lăpuş şi Biserica din Lemn din satul Rogoz, inclusă în patrimoniul ­Unesco.

Sau poţi pedala pe traseul special destinat bicicletelor şi marcat cu albastru, în întregul ţinut.

Căsuţele din lemn şi meniul rustic

Dacă eşti în căutarea unor ­zile odihnitoare, fă-ţi timp să profiţi din plin de ospitalitatea gazdelor.

Micile pensiuni de 3 margarete au preţuri între 50 şi 100 de lei pe noapte şi meniuri îmbietoare, din care nu lipsesc horinca, ciolanul de porc, sau balmoşul făcut din brânză de oaie, lapte şi mămăligă,­ după reţeta ciobanilor.

În rest, căsuţe din lemn, costume populare, sărbători păstrate de secole, vase din lut, ca-ntr-o poveste despre întoarcerea în timp.

Ciudat e însă felul cum tradiţia se îmbină cu aspectul modern, discret, nederanjant, dar vizibil.

Maramureşenii-s oameni harnici şi-nstăriţi, care au reuşit să facă loc tehnologiei în vieţile lor, fără ca asta să le afecteze spiritul autentic.

De asta te vei convinge oricând vei hotărî să le faci o vizită!