Topul celor mai spectaculoase păsări. Flamingo se naşte cu pene alb-gri şi se colorează datorită hranei

Sunt maestre în arta seducţiei, făcând spectacol cu trilurile şi dansurile lor unice, dar şi cu penajul lor colorat. Prin ele, natura îşi dă examenul de frumuseţe şi ingeniozitate.

Cu siguranţă, păsările sunt creaţiile favorite ale Domnului. Aceste adevărate opere de artă vii au primit darul de-a cânta, de-a se înălţa spre cer şi a pluti deasupra tuturor celorlalte lucruri şi de-a purta mantii din pene, colorate atât de divers. Spre deosebire de majoritatea păsărilor al căror penaj este inteligent pictat, pentru a le servi drept camuflaj în habitatul lor, păsările exotice par să fi împrumutat din frumuseţea orhideelor şi a celorlalte flori luxuriante, în nuanţe puternice, impresionante. Iată de ce ele sunt nelipsite din topul celor mai spectaculoase păsări din lume.

Flamingo

Este printre cele mai iubite păsări, imaginea ei e des folosită pentru petrecerile cu tematică exotică, ba chiar i-au fost atribuite şi emoticoane. Numită şi „pasărea de foc”, flamingo apare desenată şi în hieroglifele egiptene, fiind considerată întruchiparea zeului Ra. Există patru tipuri de păsări flamingo, răspândite în cele două Americi, Africa şi Asia de Sud. Această „balerină roz“, care poate sta ore întregi într-un singur picior, se naşte cu pene alb-gri, ce se colorează treptat datorită compuşilor din hrană (creveţi şi alge). Pentru că îşi schimbă culoarea în funcţie de dietă, penajul variază de la portocaliu intens la roz palid sau puternic.

Păunul indian

→

Imaginea 1/7: 12 paun shutterstock 1734551360 jpg jpeg

2 cocor incoronat shutterstock 143194702 jpg jpeg

3 pasarea quetzal shutterstock 1429120112 jpg jpeg

4 pasarea paradisului shutterstock 623682635 jpg jpeg

5 fazan auriu shutterstock 1392884747 jpg jpeg

7 papagal hyacinth shutterstock 244916059 jpg jpeg

Cu splendidul său evantai cu numeroşi „ochi“ hipnotizanţi, meniţi să-i seducă partenera în perioada de împerechere, cu acel albastru regal satinat de pe corp şi mica sa coroană de pe cap, păunul e deja încoronat de natură drept una dintre cele mai maiestuoase creaturi. Venerat în India (ca pasăre naţională), Pakistan şi Sri Lanka pentru frumuseţea sa, dar şi pentru abilitatea cu care vânează cobre, a fost adus în bazinul mediteranean cu 4.000 de ani în urmă ca pasăre decorativă la curţile regale. Alexandru cel Mare avea păuni pe domeniile lui şi a impus pedepse severe pentru oricine îi rănea. În Bangladesh, în schimb, era o pasăre vânată pentru carne, ceea ce a dus la extincţia sa în areal.

Cocorul încoronat

O altă „regalitate“ înaripată trăieşte în sudul şi estul Africii şi poartă o coroană distinctă din pene rigide, aurii. Deşi are picioarele lungi, pentru a putea căuta hrană în zone mlăştinoase, se poate căţăra în copaci (pentru a se odihni sau a se refugia din faţa animalelor de pradă), abilitate ce nu apare la alte specii de cocori. Masculul şi femela formează o pereche pe viaţă şi îşi consolidează legătura în perioada de împerechere prin dansuri orchestrate de sunete special emise pentru a se impresiona reciproc.

Pasărea paradisului

Din cele 39 de specii ale acestei păsări originare din Indonezia, Noua Guinee şi Insulele Aru, cea din insula Bali, un paradis în sine, e cea mai spectaculoasă. Vorbim, însă, despre masculii acestei specii, care-şi etalează mantia galben-aurie stufoasă de sub penele castanii – aşa-numitul „penaj de nuntă“ din perioada de împerechere. Femelele nu sunt la fel de impresionante, având penaj cenuşiu-cafeniu şi scăpând astfel de prigoana vânătorilor. Papuaşii atribuiau păsărilor-paradisului puteri miraculoase, cu ale căror pene îşi împodobeau coroanele tradiţionale. De altfel, în timpul colonialismului, penele lor ornau şi îmbrăcămintea sultanilor, şahilor şi a înalţilor demnitari din Orient, ajungând să fie vânate excesiv. Astăzi sunt protejate prin lege.

Pasărea Quetzal

Venerată de azteci şi de mayaşi, această pasăre cu penaj de smarald era considerată sacră (,,quetzal“ înseamnă ,,sacru“, ,,preţios“), un simbol al luminii şi bunătăţii, întruchipând ,,zeul aerului“ sau „şarpele zeu“. Întrucât era un păcat să omori un quetzal, pasărea era capturată, i se luau penele mai lungi din aripi şi coadă şi apoi era eliberată. Are un trai solitar, numai în timpul perioadei de împerechere stă cu partenerul şi cloceşte cu schimbul, în scorburi vechi de ciocănitoare sau chiar în cuibul altor păsări. Doar atunci, masculului îi cresc câteva pene lungi, care îi acoperă adevărata coadă şi care îi dublează lungimea corpului. Şi, pentru a nu-şi strica podoaba, atunci când îşi ia zborul, zboară mai întâi înapoi.