Majoritatea românilor au asigurare publică de sănătate, plătind o contribuţie lunară la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Această contribuţie este obligatorie pentru salariaţii la stat sau în privat. În 2019 cota de contribuţie pentru asigurarea de sănătate (CASS) a devenit unică şi stabilită la 10% din salariu, iar în 2020 procentajul este acelaşi. Persoanele care lucrează pe cont propriu nu sunt obligate să plătească asigurarea de sănătate la CNAS. Pe de altă parte, atât în cazul lor cât şi în cazul salariaţilor, dacă veniturile nesariale anuale depăşesc suma a 12 salarii minime brute pe economie, adică mai mult de 26.760 lei, contribuţia CASS re-devine obligatorie.

Excepţii de la plată

CNAS întinde o mână de ajutor anumitor categorii de persoane, în special cele aflate în dificultăţi sociale sau financiare, scutindu-le de plata asigurării de sănătate. În primul rând, copiii până la vărsta de 18 ani şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, care sunt studenţi, sunt asiguraţi gratuit. De asemenea, veteranii şi invalizii de război, precum şi văduvele acestora, dar şi persoanele persecutate sau întemniţate în perioada comunistă şi cele cu certificat de revoluţionar sunt scutite de la plata CASS. Lista persoanelor excluse de la plată mai include: femeile însărcinate şi lăuzele; bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate; persoanele cu handicap; angajaţii care au suferit un accident la locul de muncă; persoanele aflate în şomaj, cele care beneficiază de ajutor social şi cele private de libertate.

Cu plată şi fără plată

Orice persoană asigurată are dreptul la asistenţă medicală de specialitate gratuită. De asemenea, asiguraţii au dreptul la materiale sanitare şi dispozitive medicale pentru corectarea văzului şi auzului, precum şi la proteze în caz de deficienţe organice sau fiziologice. Când sunt recomandate de doctori, fizioterapia este şi ea gratuită. Nu necesită plată nici investigaţiile de laborator, cum ar fi: radiografia, ecografie, CT, RMN, ecocardiografie sau mamografie. În plus, orice persoană asigurată are dreptul la un pachet de servicii medicale preventive. Analizele sunt gratuite o dată la trei ani pentru adulţii cu vârste între 18 şi 39 de ani şi anual pentru cei d epeste 40 de ani. Aceste investigaţii includ: hemoleucograma completă, VSH, glicemia, colesterolul şi, în cazul celor de peste 40 de ani se adaugă analize pentru tiroidă (la femei) şi pentru prostată (la bărbaţi).

Deşi în număr foarte mic, CNAS are contracte şi cu medici stomatologi, persoanele asigurate beneficiind astfel de tratamente stomatologice decontate de casele teritoriale în cote de 40%, 60% si 100%, în funcţie de tipul acestora.

Ceea ce nu decontează CNAS sunt serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă si sportive. De asemenea, asiguratul sau altcineva (firma la care lucrează, fundaţie caritabilă etc) trebuie să suporte costurile şi pentru: operaţii estetice, fertilizare in vitro, unele servicii medicale de înaltă performanţă, internări în regim hotelier cu grad înalt de confort, transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevazute în Programul Naţional, asistenţa medicală la cerere.

La psiholog fără bani?

Din 2015, CNAS decontează persoanelor asigurate şi plata serviciilor de psihoterapie. De asemenea, copiii diagnosticaţi cu autism beneficiază de servicii psihologice gratuite. Pacienţii pot beneficia de consultaţii şi tratamente psihologice, deşi CNAS îi decontează unui psiholog doar trei intervenţii pe zi. Pot beneficia de şedinţe psihologice gratuite pacienţii care primesc trimitere de la un neurolog, diabeticii, persoanele cu probleme de greutate, cei care suferă de cancer sau de boli de sânge, precum şi persoanele care au trimitere de la ORL-ist, ortoped, reumatolog sau de la nefrolog.

Pe patul de acasă

Pacienţii asiguraţi prin serviciul public de sănătate pot beneficia de maximum 90 de zile pe  an de îngrijire la domiciliu. Practic, tot ce înseamnă recuperare postoperatorie sau boală cronică poate fi tratat acasă, iar serviciul este unul gratuit, decontat de către CNAS. Pacienţii care pot solicita îngrijire la domiciliu sunt cei care au dificultăţi de deplasara, imobilizaţi la pat sau în fotoliu peste 50% din timpul zilei sau cei care necesită sprijin pentru activităşi de bază, cum ar fi igiena personală sau alimentaţie. Pentru a beneficia de acest serviciu, pacienţii au nevoie de recomandarea medicului specialist.

Când trebuie chemată Salvarea

Apelarea  Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 trebuie efectuată numai în cazuri de urgenţă, care necesită o intervenţie medicală imediată. Altfel spus, în situaţia în care o persoană simte că viaţa îi este în pericol, trebuie chemată urgent salvarea. Astfel de situaţii pot fi: palpitaţii sau dureri de inimă, probleme respiratorii severe, hemoragii, intoxicaţii, arsuri grave sau pierderea conştiinţei. Chiar şi atunci când pacientul nu este sigur dacă situaţia sa esta una de urgenţă, trebuie chemată salvarea. Operatorii SMURD decid dacă respectivul caz este unul de urgenţă sau nu. Orice persoană, indiferent dacă are sau nu asigurare CASS, beneficiază de servicii medicale de urgenţă gratuite. De asemenea, nu există un  număr limită de apelare a salvării.