Este neplăcut când încercăm să ne amintim ceva şi nu reuşim sau când uitarea ne costă deteriorarea relaţiilor cu cei din jur. Creierul nostru începe, după vârsta de 20 de ani, să intre treptat într-un proces de îmbătrânire, fapt care influenţează capacitatea lui de a stoca informaţii. Nu trebuie însă să fii bătrân ca să fii afectat de uitare, deşi acest lucru se întâmplă mai des la o vârstă înaintată. 

Stresul şi singurătatea, un factor care favorizează uitarea

Activitatea socială restrânsă, stresul sau suprasolicitarea la muncă pot determina lipsa de concentrare şi uitarea. Prea multe mail-uri, mesaje pe telefon, zgomotele puternice şi prelungite, toate pot inluenţa modul în care creierul face conexiuni. Viaţa de astăzi este alertă: prea multe reclame pe stradă, ştiri grave la televizor, muzică şi imagini cu impact emoţional puternic, toţi aceşti stimuli ne afectează în timp capacitatea de a recepţiona informaţii, a le stoca şi a ni le reaminti. 
 

Când devin o problemă pierderile de memorie

Uitarea sau omisiunea unor detalii din viaţa cotidiană sunt lucruri normale, care pot fi corectate prin odihnă şi un stil de viaţă mai echilibrat. Se poate vorbi de o problemă serioasă, o patologie, când intervine dificultatea de a recunoaşte chipuri, persoane apropiate, incapacitatea de a realiza activităţi obişnuite. În acest caz, se impune vizita la cabinetul neurologic. Pe de altă parte, să uiţi uneori unde ai parcat maşina, pe cine trebuie să suni, unde ai pus ceaşca de cafea sau momentele de lapsus se încadrează în limitele normalului. La fel sunt şi momentele când asimilezi mai greu nişte informaţii, fie la muncă, fie la şcoală. Când situaţiile de acest fel se repetă constant, ai putea să ceri sfatul medicului de familie, care după un control îţi poate recomanda sau nu vizita la un neurolog. 
 
 
 
Sursă foto: Shutterstock