Seara zilei de 21 august 1986 era ca oricare alta în satul din apropierea lacului Nyos. Unii locuitori s-au strâns în jurul focurilor pentru a găti cina. Alţii, obosiţi, dormeau deja în colibele lor. La un moment dat, cei care au rămas treji au auzit un zgomot ciudat care venea dinspre lac. În câteva minute, circa 1.800 de oameni şi-au pierdut viaţa.

Ce a provocat moartea sătenilor?

În acea noapte, Lacul Nyos a expulzat un jet de apă de peste 300 de metri înălţime, eliberând dioxid de carbon. Apoi, un nor de gaz s-a lăsat peste dealuri, ajungând în satele din împrejurimi. Gazul s-a răspândit cu rapiditate, iar localnicii n-au avut timp să se îndepărteze. În timp ce trecea pe lângă colibe, norul fierbinte de dioxid de carbon i-a sufocat pe aproape toţi cei cu care a intrat în contact până când s-a risipit.

Nios, satul cel mai apropiat de lac, a fost şi cel mai afectat. Un bărbat care a ajuns în sat cu motocicleta în ziua următoare n-a mai găsit în viaţă nici oamenii, nici animalele. S-a îndreptat în grabă spre satul său, aflat la 8 km distanţă. Primii supravieţuitori abia reveneau în sat. Şi-au amintit că s-au sufocat. Unii dintre ei au fost inconştienţi 2 zile. Când s-au trezit, au aflat că întreaga lor familie murise.

Explicaţia ştiinţifică a catastrofei

Oameni de ştiinţă au venit în Camerun pentru a afla ce s-a întâmplat. Testele apei au arătat că lacul avea niveluri neobişnuit de ridicate de dioxid de carbon. Atunci când oamenii de ştiinţă au încercat să scoată probele de apă la suprafaţă, presiunea creată de gaz a făcut ca recipientele să explodeze. Dioxidul de carbon se acumulase pe fundul lacului Nyos până când ceva l-a făcut să iasă la suprafaţă. A fost provocată o reacţie în lanţ care a forţat gazul să ajungă în atmosferă printr-un fenomen natural rar numit erupţie limnică. Este un tip de catastrofă care poate genera şi un tsunami în lac, pentru că gazul poate disloca apa. Cauza acestora poate fi activitatea vulcanică, o explozie sau o alunecare de teren. Lacul Nyos a fost numit lac activ limnic.

În lunile următoare, chimiştii au descoperit că nivelurile de dioxid de carbon din lacul Nyos au crescut într-un ritm alarmant, ceea ce putea conduce la producerea unei noi tragedii. Geologii din Camerun au propus instalarea unui sistem de ţevi în lac pentru a permite eliberarea controlată a dioxidului de carbon. Între timp, au fost evacuaţi toţi sătenii pe o rază de 29 km de lac, iar satele lor au fost distruse pentru a-i împiedica să se întoarcă.

Sistemul de ţevi a fost o soluţie temporară. Se colectau 5.500 de tone de dioxid de carbon anual din camera magmatică aflată sub linia vulcanică pe care se află lacul. În anul 2001, a fost instalată o conductă permanentă, urmată de alte 2, peste 10 ani. Au mai trecut 5 ani până când dioxidul de carbon să atingă niveluri suficient de sigure pentru ca sătenii să se poată întoarce şi să-şi reconstruiască satele, la distanţă de 3 decenii de la pierderea familiilor lor.

Tragedia se poate repeta în Africa de Est

O tragedie asemănătoare cu aceea petrecută la lacul Nyos a avut loc cu 2 ani mai devreme, la lacul Monoun, aflat la circa 150 km distanţă de lacul Nyos. Atunci, 37 de persoane au murit în mod misterios. Până atunci, nimeni nu putuse să găsească o explicaţie, dar, după cele petrecute la lacul Nyos, s-a observat că există o similitudine.

Oamenii de ştiinţă cred că numai 3 lacuri din lume sunt active limnic şi au concentraţii mari de dioxid de carbon: lacurile Nyos şi Monoun din Camerun şi lacul Kivu, din Africa de Est, la graniţa dintre Congo şi Rwanda. În timp ce lacurile din Camerun au fost declarate sigure, lacul Kivu continuă să fie o ameninţare pentru cei aproximativ 2 milioane de oameni care trăiesc în văile din jurul lacului. Acesta este de 1700 de ori mai mare decât Lacul Nyos şi de 2 ori mai adânc. Rwanda foloseşte metanul din lacul Kivu ca sursă de energie, încă n-au fost luate măsuri pentru a degaja complet lacul. Până când acest lucru se va întâmpla, pericolul planează asupra locuitorilor din preajma lacului.