Gena,numită Bdnf,există în două variante:una lungă şi una scurtă,în urma unei mutaţii. În cadrul studiului publicat în revista Nature Medicine,oamenilor de ştiinţă de la Centrul medical al Universităţii americane Georgetown au analizat două grupe de şoareci,una cu versiunea lungă şi cealaltă cu versiunea scurtă a genei Bdnf.

Versiunea scurtă a genei duce la consumul în exces de alimente

Cercetătorii au constatat că şoarecii care aveau versiunea scurtă mâncau de două ori mai mult decât confraţii lor şi se îngrăşau mai mult. Potrivit rezultatelor prezentate,mutaţia genetică împiedică transmiterea semnalelor care arată că stomacul este plin.

După consumarea unei mese,gena Bdnf contribuie la transmiterea semnalelor chimice până la celulele nervoase din hipotalamus,centrul care controlează,între altele,senzaţia de saţietate. Semnalele transmise sunt de fapt doi hormoni,leptina şi insulina,care declanşează la nivelul hipotalamusului producerea altor substanţe care,la rândul lor,vor transmite mesajul că stomacul este plin,senzaţia de foame dispărând.

Pe durata experiementului,cercetătorii au observant că organismul şoarecilor cu versiunea 'lungă' a genei permite circulaţia corectă a semnalelor până la ţintă,în timp ce la celelalte rozătoare,semnalele ajung la neuroni,dar sunt apoi blocate,rămânând netransmise.

Deşi experimentul a avut loc pe şoareci,cercetătorii admit faptul că o astfel de genă există şi la oameni. “Această descoperire ar putea deschide calea unor noi strategii pentru a ajuta creierul să controleze greutatea corpului.”,conchid oamenii de ştiinţă.