Cineva s-a oprit totuşi. Are 13 ani, o cheamă Ingrid Todea, şi-a făcut din creion cel mai bun aliat şi, împreună cu el, a pus pe hârtie acel moment al intâlnirii şi al privirii în faţa a tuturor lucrurilor care i-au dat de gândit.

Ingrid este un copil care îţi explică, prin ochii ei şi prin mâna ei, lumea pe care de obicei o gândim în clişee. Îţi dă definiţia ei, dar nu te îngrădeşte în a nu o găsi pe a ta. De fapt, lucrarile ei sunt o învitaţie într-o călătorie spre înţelegeri noi. Punctul de pornire este Muzeul Hărţilor şi Cărţii Vechi, începând cu 3 martie.

UNSPOKEN este numele expoziţiei sale, pe care o rezumă ca “aducerea la lumină a părţii nevăzute şi nerostite a lucrurilor, a umbrelor pe care de multe ori alegem să le călcăm, fără sa le privim şi fără să le înţelegem frumuseţea şi unicitatea”.

Cine este Ingrid Todea?

Ingrid are 13 ani, iar de 11 ani desenează. A fost o pasiune care doar s-a şlefuit în timp, plăcerea şi bucuria de a se exprima pe hârtie rămânând aceleaşi de când era foarte mică. La ea talentul este de creator, nu de reproducător. Creionul şi culoarea sunt mijloace prin care crează viziuni noi şi poveşti, prin care emoţiile, călătoriile, cărţile capătă noi dimensiuni.

Lucrările din copilărie au mişcare şi detalii; sunt poveşti în derulare cu detalii care, rearanjate, pot crea alte poveşti.

Lucrările recente au trăire şi detalii; trăire pentru că sunt turate la maxim de gândirea, întrebările şi neliniştea adolescenţei, cu detalii care proiectează aceste trăiri în aşa fel încât să trezescă altele în ochii privitorului.

Ca tehnică, în acest moment, se simte cel mai bine în creion. Umbrele şi formele pe care le scoate din creion sunt infinite, iar mina presară magie pe hârtie, sub mâna ei. “Unspoken”, expoziţia care debutează pe 3 martie, este un omagiu adus, în primul rând, creionului.

Este “unspoken” pentru că ea vrea să uităm pentru câteva secunde de cuvinte, atunci când îi privim lucrările. Este “unspoken” pentru că vrea ca privitorul să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să exploreze în adâncul sau, pentru a găşi ceva nou, ceva care să îi placă sau să nu îi placă, ceva care să îl facă să gândească altfel sau să se bucure de o regăsire.