Ana-Maria S. este o proaspătă mămică, ce a ales să ne povestească experienţa sa şi credem cu tărie că fiecare femeie care a devenit (din nou) mamă în acest an a avut parte de emoţii puternice, contradictorii, copleşitoare. „Nu sunt o mamă tânără, copilul meu venind pe lume când aproape împlineam 39 de ani. Veţi înţelege, deci, că aveam deja unele emoţii legate de vârstă şi de complicaţiile care pot apărea în dezvoltarea fătului la femeile care aleg să devină mame după 35 de ani. Cu atât mai mult cu cât era vorba despre primul copil, apărut după o sarcină pierdută în urmă cu un an.

Inutil să vă mai spun şi că cei mai mulţi dintre medicii care m-au monitorizat s-au dovedit a fi ei înşişi reticenţi, din cauza vârstei mele şi a corpolenţei mele nu chiar de 90-60-90, avertizându-mă din start că pot face diabet gestaţional ori preeclampsie sau că bebeluşul meu va avea un risc crescut de-a dezvolta sindromul Dawn şi alte malformaţii‟, începe tânăra să povestească.

Cu un astfel de bagaj emoţional a pornit în aventura de opt luni şi jumătate, cât a durat sarcina, având totuşi un aliat blând, uman şi foarte competent în medicul său ginecolog, dr. Elena Olaru. Şi, spre uimirea multora, spune Ana-Maria S., a trecut cu brio toate testele, analizele şi morfologiile, iar la finalul primăverii a planificat cezariana – o alegere justificată de anumite considerente medicale. 

Sarcina a fost uşoară, naşterea, o provocare

Pe cât de uşoară s-a dovedit a fi sarcina, pe atât de dificilă urma să fie naşterea. Şi nu pentru că spitalul ales nu ar fi avut condiţiile necesare ori personalul competent. Nu pentru că nu ar fi urmat protocolul medical şi investigaţiile preliminare. Ci pentru că întreaga schemă spitalicească avea să fie dată peste cap de criza sanitară, care a generat obstacole sensibile.

Concret, eram obişnuită încă din luna martie să port mască, chiar şi mănuşi, la fiecare vizită medicală –n-am ratat niciuna, în ciuda pandemiei! – şi aveam în vedere şi faptul că, înainte cu o săptămână de data la care urma să nasc, 21 mai, trebuia să efectuez un test pentru COVID-19. Numai că fetiţa mea s-a grăbit să vină pe lume, în a 37-a săptămână de sarcină, reconfigurând întreg programul. Aşa se face că, pe 16 mai, într-o sâmbătă dimineaţă, am ajuns cu mari emoţii la spital. De la intrare, asistentele m-au întâmpinat cu deja celebrele formulare pe proprie răspundere cum că nu călătorisem recent în străinătate, că nu am avut simptome de infectare şi nici contact cu vreo persoană infectată cu COVID-19. Cum nu apucasem să-mi fac testul, am fost internată în aşa-numita «zonă galbenă», aripa destinată celor cu statut COVID incert, până la sosirea rezultatului testului făcut ad-hoc‟, îşi aminteşte proaspăta mămică.

Şi-a văzut fetiţa doar 3 secunde

După procedura de internare, a fost cazată într-un salon cu două paturi şi monitorizată până la intrarea în sala de naşteri. La câteva ore, Ana-Maria S. şi-a auzit fetiţa plângând pentru prima dată, asistată de o echipă de şapte cadre medicale, toate echipate cu măşti, combinezoane, botoşi şi perechi de mănuşi duble. „Parcă aş fi născut pe Marte sau într-un OZN. Şi asta pentru că şi sala de operaţii era… tot «galbenă», conform protocoalelor instituite de spital. Şi tot din precauţie, eu şi copilul meu ne-am văzut faţă în faţă doar trei secunde, din cele trei-patru minute cât ne-a fost dat să fim împreună în sală‟, îşi readuce aminte tânăra.

Cu toate că făcuse testul pentru coronavirus cu multe ore înainte, fiind weekend, laboratorul spitalului nu-l putea opera, aşa că a fost trimis către specialiştii Institutului Cantacuzino, cu care conducerea spitalului încheiase un acord de efectuare a analizelor. Şi, deşi rezultatele veneau, de obicei, în maximum 24 de ore, în acel weekend aşteptarea s-a prelungit nefiresc de mult. O aşteptare dureroasă, în singurătatea salonului din aripa galbenă, unde primea îngrijirile necesare de la acelaşi personal „mascat şi de unde ţinea legătura prin telefon cu secţia de neonatologie pentru a se asigura că micuţa ei este bine. 

Tânjea după o veste...

Între timp, s-a făcut duminică, dar am aşteptat cuminte. Mă văd şi acum în patul acela, îmbrăcată în pijamaua de spital, cu părul prins, ascuns sub plasă, refăcându-mă după operaţie şi tânjind după o veste, un semn, mereu cu ochii pe ceas, mereu cu urechea spre uşă, cu bagajul făcut şi telefonul cu bateria încărcată şi repezindu-mă să-mi pun masca de câte ori intra vreun medic ori vreo asistentă. O dată am şi adormit cu ea… S-a făcut şi luni, când au început întrebările şi agitaţia şi când am primit consiliere psihologică. Şi s-a făcut şi marţi, când a început disperarea şi plânsul necontrolat, pentru că urma externarea fără ca eu să-mi fi alăptat ori măcar ţinut în braţe copilul‟, continuă Ana-Maria S. Practic, ea nu-şi văzuse fiica decât în cele câteva poze făcute de personalul medical şi în imaginea de trei secunde rămasă întipărită în mintea sa.

După 4 zile de aşteptare şi plâns a venit rezultatul

Abia la miezul zilei, la ora 12.00 fix, Ana-Maria S. a primit confirmarea că este neinfectată şi că poate merge spre salonul care îi era destinat iniţial. De fericire, a luat-o în braţe pe asistentă şi a plâns toate lacrimile care îi mai rămăseseră. Am mai păstrat vreo două pentru marea întâlnire cu fetiţa mea, de care mă temeam că nu mă va recunoaşte, că nu-mi va mai şti mirosul, glasul… Dar eram, în sfârşit, împreună şi nimic nu mai avea să ne despartă!

Nimic din această poveste nu e ficţiune! Şi nimic din ce v-am spus nu e exagerat! E viaţă pură! Iar voi, mămicilor şi viitoarelor mămici, nici nu ştiţi câtă putere zace în voi! Nu amânaţi vizitele la medic şi continuaţi să aveţi grijă de voi, să mâncaţi corect, să vă odihniţi şi să aveţi gânduri pozitive pentru bebeluşul vostru. Iar când se apropie momentul, ideal ar fi să aveţi deja testul COVID-19 făcut, pentru a nu sta departe de copil nicio clipă. Dacă, însă, veţi ajunge să treceţi printr-o situaţie similară cu a mea, nu disperaţi! Medicii sunt alături de voi, iar copilul vă va zâmbi de îndată ce va fi lângă voi! Naştere uşoară, dragelor! Şi nu uitaţi, în ciuda pandemiei, viaţa îşi continuă cursul‟, încheie proaspăta mămică, fericită că în prezent totul este bine, fetiţa este sănătoasă şi îi bucură pe părinţi cu zâmbete şi chicoteli cristaline de bebeluş.