Se spune că doar Biblia a fost vândută în mai multe copii, în întreaga lume, decât binecunoscutele ei opere. Cărţile Agathei s-au vândut în peste două miliarde de exemplare şi au fost traduse în mai multe limbi decât oricare alt autor de calibrul ei. Mai exact, este vorba de 103 limbi străine.

Scriitoarea britanică a lăsat lumii 66 de nuvele cu subiect poliţist, iar azi, la 44 de ani de la moartea ei, comemorată pe 12 ianuarie 1976, aceste cărţi au fost trimise mai departe prin ecranizări de filme pentru cinema şi pentru televiziune, jocuri video şi benzi desenate.

Agatha Mary Clarissa Miller s-a născut pe 15 septembrie 1890, într-o familie bogată din orăşelul Torquay, comitatul Devon. Tatăl viitoarei scriitoare a fost un broker american de succes, pe numele lui Frederick Alvah Miller. Agatha a fost a treia dintre copiii acestuia şi-ai soţiei lui, Clarissa. Christie avea să-şi descrie, mai târziu, copilăria, ca fiind una foarte fericită, fiind înconjurată încă de la o vârstă fragedă de femei puternice şi independente. Un mediu care i-a încurajat curiozitatea înnăscută, fiind un copil care obişnuia să devoreze cărţile încă de la cinci ani, în loc să se joace cu cei de vârsta ei.

Enigmatica dispariţie a Agathei

Mai târziu, după ce şi-a finalizat studiile la trei pensioane renumite de la Paris, în timpul Primului Război Mondial, Agatha s-a specializat şi a lucrat ca asistentă medicală, ajutând la îngrijirea soldaţilor răniţi pe front. Acest lucru a făcut posibilă înzestrarea ei cu numeroase cunoştinţe în domeniul farmaceutic. Munca ei ca asistentă i-a facilitat întâlnirea cu un pilot din cadrul Aviaţiei Regale, Archibald Christie, cu care aceasta s-a măritat în decembrie 1914, la vârsta de 24 de ani. Căsnicia a fost una de scurtă durată, mai ales pentru acele vremuri, soţii Christie divorţând în anul 1928, la doi ani după ce Agatha a descoperit că Archibald are o aventură cu o altă femeie. În 1926, de altfel, un episod ciudat avea să zdruncine pacea din comitatul Berkshire, după ce s-a aflat că Agatha, deja o nuvelistă promiţătoare, a dispărut de 11 zile din domiciliul conjugal, fiind descoperită, într-un final, într-un hotel din Yorkshire, unde se cazase cu un nume fals.

Misterul dispariţiei sale n-a fost nici până acum pe deplin elucidat, mulţi punând această fugă a scriitoarei pe seama unei căderi nervoase generate de infidelitatea soţului şi de moartea mamei sale, ambele evenimente având loc în acelaşi an.

Şi-a întâlnit marea iubire în Orientul Mijlociu

În 1930, Agatha a dat o nouă şansă iubirii, căsătorindu-se cu un arheolog cu 13 ani mai tânăr decât ea, Max Mallowan, cercetător pe care aceasta l-a cunoscut în timpul unei vizite la Bagdad, capitala Irakului. Această căsnicie avea să se dovedească mai fericită decât prima (în ciuda aventurilor acestui al doilea soţ, din ultima perioadă a vieţii lui Christie) şi, cu siguranţă, mai îndelungată, căci avea să dureze până la moartea nuvelistei, în 1976. Unicul ei copil, o fată botezată Rosalind Margaret Clarissa a venit pe lume, însă, în timpul primului ei mariaj, în august 1919.

Al doilea mariaj al lui Christie s-a dovedit mai fructuos pentru cariera ei scriitoricească: obişnuia să-şi însoţească frecvent soţul în expediţiile lui arheologice, iar aceste călătorii au fost baza acelor romane ale ei în care acţiunea se petrecea în Orientul Mijlociu.

“Un arheolog este cel mai bun soţ pe care-l poate găsi o femeie. Cu cât aceasta îmbătrâneşte, cu atât devine mai interesat de soţia lui”, glumea, atunci, Agatha.

Agatha Christie a început să scrie serios în 1920, la sfârşitul Primului Război Mondial, prima ei carte de succes fiind “Misterioasa Afacere de la Styles”, care-l avea în centru pe detectivul belgian Hercule Poirot, un nume ce avea să devină faimos peste ani. Cartea s-a vândut bine şi a ajutat la popularizarea nuvelelor poliţiste, pentru care publicul avea să dezvolte un apetit generos, ajutat şi de un alt nume mare al genului, Arthur Conan Doyle. Cu toate că Poirot avea să fie inclus în nu mai puţin de 40 de volume ale lui Christie, aceasta nu a iubit în mod deosebit acest personaj, găsindu-l arogant. Ea o prefera pe cealaltă mare detectivă, tăcuta, bătrâna şi extrem de eficienta Miss Marple, un personaj creionat după modelul englezoaicei tipice din Anglia rurală, dar şi după cel al propriilor rude ale lui Christie.

Cum îşi alegea personajele?

Inspiraţia celebrei autoare se hrănea din lumea în care crescuse şi trăia. Modelele ei erau ofiţeri, lorzi, doamne din înalta societate, domnişoare bătrâne, văduve, medici şi alte personaje cu care fusese obişnuită în anturajul ei de copil provenit dintr-o familie înstărită. “Puţini dintre noi suntem ceea ce părem”, spunea marea autoare şi fină observatoare a tipologiilor umane despre subiecţii pe care-i întâlnea şi pe care îi studia zilnic. 

Cea care ne-a lăsat nuvele celebre precum “Crima din Orient Express” sau romane extrem de bine primite, ca “Zece negri mititei”, a fost cu adevărat o femeie inteligentă, supranumită “Regina Crimei” sau “Regina Misterului”.

O regină care a domnit în pace, până la data de 12 ianuarie 1976, când a murit din cauze naturale, la vârsta de 85 de ani, în domiciliul conjugal din oraşul britanic Winterbrook. I-au supravieţuit cel de-al doilea soţ, Max Mallowan, singura ei odraslă, Rosalind Hicks, şi unicul ei nepot, Mathew T. Prichard.