În Săptămâna Luminată se deschide raiul

Cu mare bucurie a biruinţei asupra morţii, creştinii păşesc în prima săptămână care urmează Învierii Mântuitorului, numită şi Săptămâna Luminată sau Reînnoită.

Este începutul unei perioade de sărbătoare îndelung aşteptată, care se sfârşeşte în Duminica a opta după Paşte sau a Pogorârii Sfântului Duh. Acum, Uşile Împărăteşti ale Altarului din toate bisericile se ţin larg deschise în timpul slujbelor. Ele simbolizează deschiderea mormântului Mântuitorului şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea lui Iisus.

În prima zi de Paşte,creştinii obţin dezlegare

Pe tot parcursul acestei săptămâni, nu se ţine post miercuri şi vineri, credincioşii putând să-şi recapete puterile după cel mai lung post al anului bisericesc. De asemenea, în prima zi de Paşte, la slujba de dimineaţă, cei care au ţinut postul obişnuiesc să aducă o mică parte din bunătăţile de pe masa de Paşte-brânză, ouă roşii, numite prinosul cel alb, carne, pască-spre binecuvântarea lor şi a familiilor lor, care încep să mănânce „de dulce”. Binecuvântarea aceasta se face de către preot cu rugăciunea cea pentru mâncare.

Cei bolnavi se vindecă în Vinerea Scumpă

Unul dintre marile praznice din Săptămâna Reînnoirii, Izvorul Tămăduirii sau Fântâniţa, se ţine în prima vineri după Paşte, cunoscută ca Vinerea Scumpă. El este închinat Maicii Domnului şi menit să arate rolul extraordinar pe care l-a avut Fecioara Maria în lucrarea Domnului pentru mântuirea oamenilor. Sărbătoarea este numită astfel, deoarece face referire la mai multe minuni săvârşite de către Maica Domnului aproape de Constantinopol.

Cea mai cunoscută dintre ele este aceea a vindecării unui orb care şi-a recăpătat vederea după ce şi-a spălat faţa cu apa unui izvor spre care Maica Sfântă l-a îndemnat. Astăzi,la acest praznic, preoţii săvârşesc slujba de sfinţire a apei, numită şi Aghiasma Mică. Se spune că aceia care beau apă şi se spală pe părţile bolnave ale trupului cu apă de la Izvorul Tămăduirii se vindecă.

Acum nu se fac nunţi,nici parastase

Pentru a nu umbri bucuria sărbătorii Învierii Mântuitorului, în această perioadă Sfinţii Părinţi au oprit săvârşirea de pomeniri ale morţilor sau parastase, dar şi de nunţi. Se pot împărţi ouă roşii şi o pască însoţită de o lumânare aprinsă, dar numai în Sâmbăta Tomii, prima după Învierea Mântuitorului. Apoi, în Duminica Sfântului Apostol Toma sunt pomeniţi morţii, cu atât mai mult cei care s-au stins în urma unui înec. Această duminică mai este numită în popor şi Ziua Morţilor sau Druşte, o sărbătoare ca o prelungire a celei a Învierii în Lumea de Apoi.

Credinţe populare în Săptămâna Luminată

Din noaptea Învierii lui Iisus şi până în Duminica a doua după Paşte, numită şi Duminica Sfântului Apostol Toma, există o credinţă în popor potrivit căreia acum se deschide Raiul şi sunt eliberate toate sufletele care au ajuns în Iad de la Adam până la venirea Mântuitorului.

Mai mult, se spune că li se arată lumina raiului celor care se întâmplă să moară în zilele de Paşte sau în Săptămâna Luminată. Fiecăruia dintre ei i se iartă toate greşelile făcute cu voia sau fără voia lui şi poate păşi în rai, pentru că uşile iadului sunt închise în această perioadă. Iar dacă un copil se naşte atunci când se trage clopotul pentru prima oară în biserică în cea dintâi zi de Paşte sau în Săptămâna Luminată, se zice că el va fi un om binecuvântat de Domnul.

Acatistul Sfintei Învieri a Domnului

De la Sfintele Paşti şi până la Înălţarea Domnului, citeşte zilnic Acatistul Sfintei Învieri a Domnului. La începutul şi la sfârşitul citirii acestuia, se cântă de câte trei ori „Hristos a înviat”.

Cântând preaslăvită învierea Ta, Te slăvim pe Tine, o Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, şi credem că dăruieşti tuturor viaţă veşnică. Pentru aceasta, întru această numită şi sfântă zi, ca fraţii unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Iar pe cei ce ne urăsc pe noi, să-i iertăm pentru învierea Ta. (…) O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte şi celor din morminte le-ai dăruit viaţă, primeşte ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puţină rugăciune. Şi dăruieşte-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimţirii, viaţă veşnică,ca să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia! (fragmente din acatist)