E bine sau nu să-i judeci pe cei din jur?

30 august 2017   Curiozități

A judeca un comportament, un eveniment, o persoană, un sentiment este un fenomen de bază al vieţii noastre emoţionale. A judeca înseamnă a fi capabil să-ţi identifici propriul eu în raport cu cei care te înconjoară. Atâta timp cât opiniile tale nu degradează şi nu distrug, a judeca rămâne o funcţie psihică vitală.

Critic, deci sunt mai bun

Mulţi oameni judecă prea uşor, din nevoia de a simţi superiori. Cei care judecă aparţin unor categorii diverse: perfecţionistul, care se arată intransigent cu defectele celorlalţi fiindcă orice greşeală îl calcă pe nervi, eternul premiant, care de-abia aşteaptă ca cineva să facă un pas greşit, ca să râdă şi să arate cu degetul, Domnul (sau Doamna) Ştie-Tot, care se pricepe la toate şi la nimic, Bunul Samaritean care, prin criticile sale, pretinde că face lumea mai bună...

Defectele sar primele în ochi

Personalitatea fiecăruia dintre noi are o latură întunecată. Sunt lucruri pe care ne este greu să le recunoaştem: faptul că suntem laşi, violenţi, slabi. Dar, în aceeaşi măsură, suntem alcătuiţi şi din lucruri bune. Defectele sunt însă primele care sar în ochii celor din jur. Sunt primele care sunt puse la zid, scoase din context, arătate cu degetul. Rareori cei care judecă mai şi caută să găsească explicaţii, cauze. Printr-un mecanism de proiecţie, suntem adesea tentaţi să condamnăm exact lucruri de care am putea fi acuzaţi noi înşine, pe principiul că cea mai bună apărare e atacul.

De fapt, te judeci pe tine

De fapt, spun psihologii, a judeca pe altcineva înseamnă a se judeca pe sine. Căci atitudinea faţă de ceilalţi spune multe despre propria noastră personalitate. „Vezi-ţi de bârna din ochiul tău şi nu de paiul din ochiul altuia!“  - iată o expresie care ilustrează bine acest lucru. A vedea doar paiul din ochii altora ne permite să negăm propriile defecte, propriile dependenţe. E un mecanism de apărare păgubos pe termen lung. Pentru că, treptat, vor fi tot mai mulţi cei care se vor împiedica de tarele noastre de catacter, cele pe care încercăm să le ascundem.

Mai multe