Istoria într-o conservă!

În anul 2113, umila cutie de conservă va împlini venerabila vârstă de 300 de ani! Povestea ei de succes, nelipsită de dramatism, este datorată unui inginer englez, Bryan Donkin.

Sute de ani marinarii britanici au suferit şi au pierit de malnutriţie, cauzată de singura hrană ce-o aveau la dispoziţie: biscuiţi şi carne conservată în sare. Salvarea le-a venit odată cu invenţia conservei. Pe lângă fascinaţia pentru cutia metalică, inginerul Donkin a vrut să ajute cu conservele sale şi marinarii din flota imperiului britanic. 

La început au fost francezii 

Ideea de conservare a mâncării, altfel decât prin sărare sau afumare, i-a aparţinut francezului Nicholas Appert. Acesta a fost primul care a reuşit să conserve carne şi legume la borcan, în 1810. În acelaşi an un alt francez, Philippe de Girard, a venit cu ideea păstrării pe termen lung a mâncării în cutii de metal, idee pe care i-a pasat-o negustorului englez Peter Durand. Englezul a patentat-o şi a pus-o în practică astfel: a pus mâncarea într-o cutie metalică pe care a sigilat-o, a introdus cutia în apă rece, a încălzit-o uşor, până la fierbere, după care a deschis puţin capacul cutiei, lăsând mâncarea să se gătească, iar la final a sigilat din nou cutia. Deşi procesul i-a reuşit, Durand s-a oprit aici. În 1812 i-a vândut patentul inginerului englez Bryan Donkin, pentru suma de 1.000 de lire sterline. Iar povestea conservei abia acum începe!

Pe gustul regelui 

Într-o frumoasă zi de vară, Donkin părăsea conacul londonez al Ducelui de Kent cu o scrisoare de aprobare în mână. Trecuse un an de când cumpărase patentul pentru conservarea în metal a mâncării, timp în care a îmbunătăţise simţitor tehnologia acestui proces. În scrisoarea pe care tocmai o primise, a citit veştile bune: atât regele George al III-lea, cât şi soţia sa, regina Charlotte, au gustat şi le-a plăcut carnea de vită din conservă. Regele era, deci, de acord, ca Donkin să înceapă comercializarea conservelor. În săptămânile care au urmat, în mica sa fabrică londoneză de doar 300 de metri pătraţi, foile de tablă au început să fie modelate manual în cutii cilindrice, umplute apoi cu carne de vacă, de oaie, cu morcovi, păstârnac şi cu supă. Pentru început, producţia de conserve era destinată marinarilor din flota britanică, din toate colţurile imperiului.

O fi mâncare, o fi medicament... 

În primul an de producţie, 1813, flota britanică a comandat 70 de kilograme de mâncare la conservă, pe care, însă, nu le-o dădeau decât marinarilor care sufereau de scorbut. Ofiţerii navali credeau că boala este cauzată doar de carnea conservată în sare, alimentul de bază al marinarilor, iar conservele îi ajutau pe aceştia să scape de maladie. Desigur, eroarea a fost îndreptată, iar conservele au devenit dieta principală a oamenilor mării. Curios însă, Donkin nu s-a gândit şi la un instrument de deschis cutiile, primii consumatori trebuind să folosească ciocanul şi dalta sau o baionetă pentru a ajunge la conţinutul delicios.

Scandalul trece prin România 

Când nu a mai avut ce perfecţiona la cutiile sale cu mâncare, Donkin s-a retras din afacerea cu conserve. Succesorul său a fost omul de afaceri John Gamble. Acesta nu numai că a continuat să satisfacă necesităţile flotei britanice, dar a introdus conserva şi în bucătăriille oamenilor de rând. În ianuarie 1852, când afacerea părea să fie la apogeu, povestea conservei era cât pe ce să îşi găsească sfârşitul din cauza unui scandal. Pe atunci apăruseră, deja, mai mulţi producători. Unul dintre ei, Stephan Goldner, a câştigat contractul cu marina, numai că o mare parte din conservele ajunse pe vasele militare conţineau carne putredă. Goldner, care îşi deschisese fabrica de conserve în România, a fost anchetat şi i-a fost interzis să mai vândă vreodată conserve flotei britanice. Scandalul s-a extins şi la publicul larg din Europa, America şi Australia, care se temea să mai cumpere conseve „otrăvitoare“. După multe campanii şi reclame, vânzările de conserve au reînceput, însă industria nu şi-a revenit decât ani mai târziu, în timpul Războiului Civil englez.

Ştiai că...

... primul deschizător de conserve a fost inventat abia în 1860? Şi nici acesta nu a ajuns în bucătăriile gospodinelor decât după 1925, când a doua rotiţă zimţată a fost adăugată celei deja existente.